STRĂMOȘII MEI DINSPRE MAMA

Pentru cei mai mulți dintre noi, strămoșii sunt o expresie dincolo de care se întrezăresc siluete fără contur, fantasme la care visăm, pe care ne bizuim în speranța unei refaceri a triburilor din care venim și care continuă prin noi și ai noștri, venind de departe, mergând înainte cine știe cât, până la resorbirea în alte clanuri și societăți, dincolo de marginile previzibile ale timpului… Câți dintre noi se pot lăuda că au idee despre cum arătau cei din care provin dincolo de bunici? Încă nu sunt la modă cercetările de arhivă și nu am dezvoltat hobby-ul genealogiei ad usum delphini, dincolo de orice pretenții aristocratice, legate de speranțele unor moșteniri, dintr-o nevoie ce îmbină metafizica și contemplația estetică a trecutului trans-personal legat direct de noi.

Există o zestre genetică, există un bagaj de amintiri, există câteva repere mitizate în fiecare catenă familială dintr-o societate. Nici familia mea nu face excepție. În tentativa de a recupera ceva din aceste dimensiuni, atașez aici câteva portrete ale înaintașilor mei materni așa cum s-au păstrat ele, fiind scanate chiar astăzi, de către sora mea Pușa.

În fotografia de ansamblu sunt înfățișați străbunicul meu matern, Vutan Florea, în preziua plecării lui în armată, ca urmare a convocării cu prilejul primului război mondial. Suntem, așadar, în vara lui 1914, iar străbunicul – stabilit în satul Erdeohegy (Erdeiș sau Hărdăiș, astăzi satul Pădureni înglobat în orașul Chișineu-Criș, în Câmpia Aradului) – și-a luat soția, pe Eva (născută Bondar), pe mama acesteia, Bondar Sofia, și pe sora acesteia (nu-i mai știm numele, Dumnezeu să o ierte!), împreună cu cele trei fetițe ale sale. Cea mai mare este bunica mea, Ileana (în actele epocii este trecută Ilona, după tipicul practicilor administrației maghiare din această parte a Imperiului Chezaro-Crăiesc), care își iubea tatăl atât de tare, încât nu a putut să își ascundă tristețea că acesta pleca la război nici măcar în fața fotografului.

În fața lui Florea Vutan stă soacra lui, cum am spus, ținând-o în brațe pe mezina Sofia. Tușa Sofi a trăit până în 2009, a ajuns o femeie energică și descurcăreață, descurcându-se excelent în comerț până la pensionare. Voluntară, iute și optimistă a fost mereu un spirit constructiv.

În brațele mătușii cuplului stă fiica intermediară, Florica. Tușa Flori, cum i se spunea, a fost la antipodul mătușii mele Sofia: o persoană caldă și foarte calmă, așezată și vorbind într-un ritm rar, cu blândețe.

Bunica mea, Buni – cum îi spuneam toți nepoții – a trăit până la 83 de ani, cel mai puțin dintre cele trei surori. A fost un om blând și așezat, care a avut grijă mereu de noi, și chiar de copiii nepoților ei. Era și ea cumpănită la vorbă, atentă să nu jignească, un om de mare calitate. S-a născut în 6 noiembrie 1908 și a murit în 12 octombrie 1992. În fotografia de față avea, deci, mai puțin de șase ani.

Pe tatăl Evei îl chema Pavel, dar nu mai știu când s-a prăpădit.

După război, Florea Vutan a devenit – sau a continuat să fie – controlor de tren. În pofida straielor tradiționale în care apare fotografiat aici, el a fost, deci, un feroviar (și încă „boacter”!). Bunicul meu matern, Ioan Popița, căruia îi spuneam – ca și frații mei mai mari – Moșu, își amintea cum a pețit-o pe bunica în timpul unei curse a personalului de Arad – Oradea, dar asta s-a întâmplat pe când bunica avea șaisprezece ani (adică în 1924).  E, însă, aici o altă poveste.

Mulțumiri Pușa pentru fotografii și detalii.

Published in: on 10 Februarie 2011 at 9:05 pm  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/02/10/stramosii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

6 comentariiLasă un comentariu

  1. Ovidiu, mi-ai făcut o surpriză nemaipomenită și pentru amănuntele din text, dar și pentru fotografiile expuse… M-ai impresiont până la lacrimi. Îți mulțumesc.

  2. Stimate Ovidiu Pecican. Dumneata faci parte din neamul românesc, și ne mândrim cu asta.

    Dumneata ai niște strămoși cu care te poți mândri. Niște rude care au fost curate sufletește, și care au muncit și trudit din greu, pentru a câștiga cinstit pâinea.

    De aceea încerc să mă abțin de la multe comentarii, care ți-ar produce rău, pentru că străinii de neamul nostru asta și așteaptă.

    PS: Mare greșeală că ai refuzat să intri în Frăția care ți-a propus-o marele om de cultură Bartolomeu Anania. Însă acolo unde ești, nu uita că provii din neamul românesc, care te-a hrănit cu o pâine albă cinstită țărănească. (Asta apropos de Ovidiu Chirovici, de nu știu ce loji internaționale… de nu știu ce cluburi, și așa mai departe. Nu voi comenta la capitolul „Shafir” pentru că îți voi face ție rău, și ăsta e ultimul meu gând!, însă dacă tot cere respectivul domn 50 miliarde euro despăgubiri pentru Holocaust României, eu nu voi plăti până ce acei din anii 50 (care mai trăiesc ascunși lângă Egipt în nord-est) nu vor fi pedepsiți).

    • Stimate comentator,

      Mulțumesc pentru gândurile bune, ca și pentru vizitarea blogului și comentarea noilor postări. Mă bucur că aveți sentimente pozitive și un angajament afectiv profund față de poporul nostru. În același timp, vă voi spune cinstit că, în opinia mea, a fi român prin naștere e un accident biologic pe care unii îl valorizează pozitiv, încercând să nu trebuiască să plece capul din cauza lui, alții îl iau ca pe un fapt firesc și nici nu îl mai discută, iar o a treia categorie de inși se dezic de originea lor etnică, preferând (mai ales în străinătat) să treacă drept orice altceva. Toate aceste atitudini trebuie, cred acceptate ca atare, fiecare este firesc să fie mândru, indiferent, sau chiar ostil față de originile lui. Nu poți obliga pe nimeni, în general, să fie altfel decât cum socotește potrivit să fie.
      Strămoșii mei au fost și ei oameni, cu bune și cu rele. Îi accept în totalitate, chiar dacă nu caut să le justific faptele care mie îmi par inacceptabile. Poate greșesc sau poate am dreptate, important e că sunt onest în privința asta. Mă interesează mai mult să îi cunosc așa cum au fost ei, decât să îi idealizez, devenind dezamăgit la descoperirea relelor, sau să îi disprețuiesc, exagerând și nedreptățindu-i.
      Cred cu putere că fiecare om răspunde pentru propriile sale fapte, nu pentru ale altora. Din acest punct de vedere, dacă cineva mă apreciază, aș prefera să găsească argumentele pentru asta în viața și munca mea. La fel și dacă i se pare că nu merit prețuirea, numai faptele mele pot întemeia o asemenea judecată.
      Vreau să mai adaug că, dintotdeauna de când există români, ei au trăit împreună cu „străini”, cu alte popoare (începând cu ultimele valuri de migratori din stepe, dar și cu germani, cu evrei și cu romi). Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că nu locuim pe o insulă izolată, ci în miezul Europei. În rânduielile moderne, constituționale, beneficiază de cetățenia română și oameni care vorbesc o altă limbă și au o altă origine, fie că s-au născut aici, fie că au dobândit cetățenia ulterior. Cred că e bine așa, mulți dintre compatrioții noștri (și chiar membri ai familiei mele) beneficiază de un statut similar în alte țări. Un argument în plus, mai ales pentru viitor, este intrarea noastră în Uniunea Europeană; o patrie mai largă decât cea de până acum, înglobând zeci de țări și de națiuni, dar unde, spre deosebire de imperiile anterioare, avem drepturi egale (evident, e nevoie să le afirmăm și să le apărăm cu competență și demnitate, ba și cu pricepere).
      Nu cred că străinii așteaptă neapărat să ne facem de râs sau să ne trateze cu inferioritate, după cum nu mă număr nici printre cei ce cred că aceiași străini ne-ar dori cu tot dinadinsul mai mult bine decât lor înșine, așteptându-ne cu brațele deschise pentru a ne face daruri. Practic, avem o șansă, depinde de noi cum o fructificăm. Însă a le fi ostili ne-românilor, ar fi o mare nerozie. Un parteneriat reciproc profitabil, ca în managementul japonez, este oricând preferabil.
      În ce privește reproșul pe care mi-l faceți, referitor la invitația de a face parte din „Frăția Ortodoxă”, încep prin a spune că am aflat de ea din presă, după cum recunoaște și purtătorul de cuvânt al mitropoliei clujene. Și să o fi știut dinainte, aș fi declinat onoarea, dintr-un motiv istoric și civic. În opinia mea, Biserica noastră Ortodoxă nu a făcut curat încă în interiorul ei. Coexistă bine mersi elementele de gândire ultranaționalistă cu comportamentele ținând de delațiune și complicitate cu asupritorii comuniști de până în 1989. Din câte știu, teologia ortodoxă este ecumenică, nu națională, și nu văd niciun motiv pentru care preoțimea noastră și-ar face chip cioplit fin Națiune, în loc să acorde asistență sufletească, în vederea Mânturii, celor din turmă. La fel, ticăloșia nu este de tolerat în rândul slujitorilor Domnului, mai mult decât în oricare parte a societății noastre. Am și alte nemulțumiri față de oamenii în sutană din biserica de care țin și euȘ preocuparea excesivă pentru tranzacții, posesii, ridicări de biserici semețe în parohii cu mulți săraci, absența unei opere caritabile consistente etc. Nu insist. Regret dacă vă dezamăgesc, dar toate astea sunt motive pentru care nu m-aș fi gândit să intru într-un asemenea organism.
      Mai faceți aluzie la legături pe care le-aș avea cu franc-masoneria. Ei bine, poate vă dezamăgesc, dar nu am mai multe cu francmasonii decât cu yoghinii lui Bivolaru, cu greco-catolicii, cu penticostalii sau cu… albinele. Dacă prezentarea unei cărți de Ovidiu Chirovici vă pare o acuză în sine, trebuie să știți că am prezentat sute de cărți până astăzi, inclusiv unele scrise de foști și actuali șefi ai SRI. Înseamnă asta că aș fi în SRI? Nicidecum!
      Dl. profesor Shafir beneficiază nu doar de cetățenia română, ci și de aprecierea statului român și a universității noastre. Veți fi, atunci, de acord, sper că are dreptul și la exprimarea publică a propriilor opinii. Sau nu? De altfel, NU domnia sa solicită despăgubiri, și nu vi le solicită nimeni dvs. personal. Nici mie, slavă Domnului!
      Sunt deplin de acord cu dvs. că torționarii și șefii lor din anii 50-60, de pe urma cărora și tatăl meu a suferit, merită să fie aduși la cunoștință publică și, pe cât posibil, pedepsiți. După 20 de ani de la revoluție însă am cam pierdut încrederea că asta s-ar putea întâmpla.

  3. Și eu am rude, bunic care au fost torturați de aceia pe care tu îi ai prieteni, de alte etnii. Nu te aștepta sa le mai înghit obrăznicia celor din categoria Shafir.

    Știi ce făceau evreii la Pitești în anii 1949-1953? Îți spun eu: pe bunicul meu, și pe alți români de-ai noștri îi puneau să se bată între ei, le smulgeau unghiile, le dădeau fecale să mănânce, să batjocorească credința lor,

    să doarmă pe coji de ouă, să stea 15 ore într-un picior, să mănânce legati cu mâinile la spate.

    Și așa mai departe, nu continui. Cred că mă înțelegi!

    • Nu pot decât să regret toate nedreptățile intolerabile pe care le-au suferit cetățenii României – unii dintre ei – odinioară, după cum le regret și pe cele de astăzi. Greșelile trecutului nu le pedepsim însă repetându-le și inversându-le. În locul lui „dinte pentru dinte”, Isus a propus legea iubirii și a iertării.
      Totodată, propun să rămânem la formula de adresare politicoasă, cu „Dumneavoastră”, pentru a marca și respectul reciproc, și distanțele care ne separă (nu puține).
      Adaug că nu aveți cum să îmi cunoașteți toate prieteniile, nu puține, vă asigur.
      Ceea ce dvs. numiți „obrăznicie”, altora le pare curaj civic. Sunt două opinii, și mai încap pe lângă ele și altele. Nu e deloc sigur că a dvs. este cea corectă. Înțeleg însă ce anume vă lezează și cred că antisemitismul nu este o linie de conduită nici înțeleaptă, nici oportună, și în niciun caz justificată. Nu poți spune că toți evreii sunt într-un fel sau altul, cum nu o poți susține nici în legătură cu toți finlandezii, papuașii sau orice altă mulțime de oameni. Diversitatea umană e prea mare pentru a permite o astfel de judecată. Dl. profesor Michael Shafir îmi este coleg și, așa cum găzduiesc, fără a le cenzura, opiniile dvs. pe acest blog, chiar dacă nu le împărtășesc, la fel le public și pe ale domniei sale.
      Evident că, fiind istoric, știu ce se întâmpla la Pitești. Dar nu l-aș scuti de răspundere așa de simplu pe românul Țurcanu, pe Popa Țanu și pe ceilalți. Și nu mă grăbesc cu verdictele de scutire nici chiar în cazul – motivat de conversia ulterioară – al părintelui Calciu-Dumitreasa. Că au fost și evrei printre securiști? Fără îndoială! Dar nu pentru că erau evrei au pus în practică ororile respective, ci în numele reeducării de tip stalinist, în calitate de comuniști și NKVD-iști. Faptele le cam știm acum, judecățile trebuie să fie însă atente la toate elementele faptice care le precedă.

  4. Stimate d-le Pecican,

    Legat de Biserica Ortodoxa nu ma dezamagiti,ba chiar as spune ca mi-am facut o parere gresita fata de dvs.

    Parerea mai degraba negativa fata de BOR,apartine majoritatii populatiei,datorita unor aspecte cel putin controversate.

    In primul rand, propunerea construirii Catedralei mantuirii neamului,este foarte prost pozitionata in contrast cu realitatea si rolul Bisericii.

    Unii spun ca ar fi proiectata in stil masonic,dar nefiind arhitect,nu ma voi pronunta.

    Insa cert este ca avem o constructie faraonica in Bucuresti,Casa poporului,facuta cu atatea sacrificii si sudoare.

    Insa eu va vorbeam despre Bartolomeu Anania,un om al Bisericii care si-a mentinut verticalitatea …pe tot parcursul vietii.

    Daca veti avea acces la dosarul lui(IPS) de la CNSAS,veti constata adevarul.Si-a mentinut verticalitatea si in puscariile comuniste(Aiud,Gherla<pitesti,etc),cat si in momentul semnarii Armistitiului cu regimul Gheorghiu Dej.

    Unii istorici,unii analisti,slab pregatiti se grabesc sa dea verdictul de colaborare.

    Insa si aceasta ,,colaborare,, cu Securitatea era de multe feluri,de multe ori FICTIVA,si doar pe hartie.

    Eu ,alaturi de domnul Pecican, ne intelegem si scriem niste ,,note informative,, sau turnatorii, de comun acord,pentru a pacali Securitatea,si pentru ca fiul domnului Pecican sa mearga la Facultate.

    CNSAS vine si spune ca domnul Pecican a colaborat cu Securitatea!

    Unde e adevarul? Dati macar 2 bani pe acest verdict al CNSAS?

    Bartolomeu Anania a salvat detinutii de la Aiud,convingandu-i sa nu mai faca actiuni armate impotriva Securitatii dupa eliberare,si sa renunte a mai face politica.

    Daca detinutii nu-l ascultau pe Anania,atunci automat,erau condamnati la moarte dupa eliberare.Insa multi s-au convins sa renunte,la sfaturile lui Anania.

    Tot acelasi Anania,ducea in spate detinutii care nu se mai puteau misca,datorita infometarii.(la Aiud,de exemplu,pe Constantin Iulian).

    Vorbim de Bartolomeu Anania,care a fost un sincer anticomunist.

    Vorbim de Bartolomeu Anania care a refuzat sa faca tot ce ii dicteaza Patriarhia,de aici si ruptura ,si infiintarea Mitropoliei la Cluj.

    Nu din orgoliu lui Bartolomeu,precum spun gresit unii,ci pentru niste fapte reale ale Bisericii:

    Bartolomeu a atras cel putin 1 milion de euro in Cluj,construind un Azil de Batrani,dar si alte misiuni sociale,de care dvs vorbeati.

    Datorita unor lucruri subliniate de dvs negative,dar si reale,despre BOR, multi clujeni au trecut la sectele neo-protestante.

    Cel putin 60000 de clujeni apartin acestora.

    E adevarat ca Biserica Catolica e mult mai implicata in societate,avand Orfelinate,azile,etc, insa si Banca vatican a fost acuzata de ,,money laundering,,

    Ori macar BOR nu face asemenea …afaceri.Sa nu vorbim de afaceriile pastorilor,de la haine din USA,pana la Bauturi alcoolice,sau si mai grav…nu vreau sa spun.

    Toate datele pe care le detin,si care sunt confirmate de unii clujeni, duc la aceasta lupta a lui Bartolomeu pentru pastrarea BOR ca o fiinta vie.

    Din pacate,se doreste ca Bisericiile sa devina goale,precum e in Occident.Cu siguranta ati fost si ati vazut ce muzee au devenit…prin Franta,Germania..

    Vedeam pozitiv daca cineva ca dvs,un om al culturii,oamenii de cultura,intelectualii,sa participe alaturi de BOR la actiuniile de care dvs spuneti ca duce lipsa.

    Ori Bartolomeu a fost deschis mereu catre astfel de proiecte.Nu stiu daca ati auzit de parintele Nicolae Tanase din Valea Plopului,care a adoptat peste 400 de copii,si care lupta impotriva prunc-uciderilor,avortului.

    Legat de faptul ca spuneati ca au fost si romani in ,,fenomenul Pitesti,, vreau sa va spun clar: acestia au fost spalati pe creer,si mai mult, aceeasi evrei de talia lui Alexandru Nicolschi(Boris Grunberg,din Tiraspol), le-au promis ca ii vor face Generali de Securitate,daca scot informatii noi de la fratii lor legionari,sau FDC-isti, si daca ii omoara ,,pana le sare sangele pe pereti,sau carnea in tavan,,

    Iar in acest proces mascarada tipic stalinist a lui Turcanu(precum a fost procesul din 1989),apararea NU a existat.

    Ba mai mult,adevaratii vinovati nu au fost impuscati,si condamnati la moarte.

    Din cei 17 morti,jumate au fost nevinovati total.Cobalas,Octavian Zbranca(nici nu a fost la Pitesti niciodata!),si multi altii,nu au fost implicati.

    Si apropos de Ana Pauker…ea a primit dispozitie de la Beria,seful NKVD(alt evreu),sa faca ,,reeducariile,,

    Deci filiera pare mult mai etnica decat ne putem imagina! nu rusi,nu romani,nu unguri….

    Beria-Stalin-Ana Pauker-Alexandru Nicolschi- Fuchs si Steier…(razbunarea talmudica ,,ochi pentru ochi,, pe care au aplicat-o acestia,desi nu aveau pentru ce fapte ale romanilor sa o faca….se numeste mai mult de genocid)

    Adevarul doare pentru unii,si de aceea il baga sub pres.

    Si inchei precum spunea Calciu Dumitreasa: ,,sa omori un om doar pentru ca ti se pare ca este antisemit,este mai mult decat o crima,,


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: