Noi ecouri de la țară în era globalizării galopante în fața căreia inteligența și șmecheria patriotică nu dă îndărăt. Participare placută și mulțumiri reiterate auctorelui Alexandru Jurcan! (O.P.)
Îmi vine să plâng când aud la televizor cântece ce-mi inundă dorinţăle… Zâce că « într-o lume plină de belele, buzăle tale umede să simt sângure fară a mele »… tulai ce potriveală, că urjent mă raportez la scumpu de Niculiţă !
O început a să topi zăpada. O fost o briză de vacanţă, am scăpat de măturat coridoarele liceului. Iarna asta… un cancer de frig, poate chiar anormal ştiinţific. Ieri am ajutat o biată babă de la ţară să-şi scoată banii din card de bancă. I-am cerut coada de pin şi am rezolvat pozitiv. Mulţi oameni îs proşti… Dacă eşti prost de mic, când eşti mare, numa te joci, nu? Dacă proştii şi şmecherii din oraş ar avè sclipici ca licuricii, apoi la noi ar fi Lasvegăsu.
Nepoata Fely m-o informat cum că s-o deschis la noi în oraş un azil de boschetari şi aş putè mătura şi acolo ilegal cu sfert de normă neagră. Am băut un cafei pufos cu Fely, care mi-o spus cum să fac să visez la modă, adică în 3D. Mi-o mai spus cum că dacă te lipeşti de un copac, ala îţi suje pă loc enerjia negativă. Io am şi încercat, da’ n-am avut noroc, că o curvă de pasăre şi-o eliminat tocana pă rochia mè. Planu meu de stratejie pă perioadă îndelungată? Să îmi fac o chirurgie etică, să arăt bine şi diferit, ca să-l atrag inebatabil pă Niculiţă în ale mele buze umede de aşteptare, în lumea asta bolundă.
Ovidiupecican's Blog 
Mă bucur Jojolica că însemnările merg mai departe… aștept cu nerăbdare să ne faci cunoscute fel și fel de întâmplări în „vorbirea ta unică” ce stârnește buna dispoziție.