Traducător și exeget al lui Heidegger din școala bucureșteană de fenomenologie din jurul lui Gabriel Liiceanu, cu masterat și doctorat nemțești, Bogdan Mincă își continuă eforturile benedictine de înțelegere personală și facilitare a înțelegerii noastre, a celorlalți, în perimetrul filosofiei heideggeriene.
Cartea recent apărută sub semnătura domnului Mincă, Scufundătorii din Delos. Heidegger și primii filozofi (București, Ed. Humanitas, 2010) elucidează încă din preambul misterul vizitării presocraticilor via Germania: „… interpretările sale (= ale lui M. Heidegger, n. O.P.) la filozofii presocratici depășesc sfera studiilor de istorie a filozofiei, pentru a primi un rol de propulsor al filozofiei actuale înspre un nou început (subl. B.M.)” (p. 11). Nu este foarte clar, totuși, de ce am avea nevoie de un nou început. La urma urmei, ce mai rezervă întoarcerea eternă la primii pași ai filosofării, de care ne despart câteva mii de ani, înafară de garanția pășirii pe un drum bătătorit de renașterile succesive – cea carolingiană, cea ottoniană, apoi cea de la curtea familiei Medici, Iluminismul, Romantismul ș.a. – și, desigur, de bucuria de a da cu măturica pe urmele pașilor filosofului îndrăgit de la Freiburg? De ce am lua ca garantat acest traseu regresiv, când mai sunt și alte posibilități? Filosofii s-ar putea ocupa la fel de bine, dacă nu chiar mai cu folos, cine știe (unii chiar o fac, ca să fim sinceri cu noi înșine!) de continuare/ continuări/ continuitate? Pentru ce sunt începuturile mai prestigioase,odată ce pășim înafara logicii mitului? Iar dacă rămânem în interiorul ei, n-ar fi mai simplu și mai onest să ne declarăm mitografi, teologi, sacerdoți, istorici ai sacrului și expresiilor acestuia? De ce nu ne-am ocupa de sfârșit/ țel/ apocalipsă/ finalitate? Să fie destinul filosofiei să tot bată pragurile de început, ignorându-le pe cele din urmă? Premise, da, iar consecințe ba?
Va fi fiind, pesemne, o chestiune de temperament, de instinct, de… inteligență. (Exclud în mod decis mimetismul papagalicesc, cum i-ar putea atinge acesta tocmai pe filosofi?) Și totuși, și totuși: regresul către începuturi vădește un soi de istorism pe care nu mă voi obosi să îl combat, trimițând direct la faimoase pagini din K.R. Popper. Și încă unul circumscris etnic, lingvistic la un areal mitizat ca mare creator de civilizație și cultură, cum este cel helladic (unde e originalitate?!)…
Nu e oare o recădere în mitografie? Nu obligă la asta pânda necontenică a îndepărtatei filosofii grecești? De ce nu pășim mai departe, chiar și făcând un mic-mic pas, revenind la infinint, ca unii trași cu cheița, la aceleași reflexe? Gândirea a încetat să însemne o aventură pe cont propriu?
După ce evul mediu i-a citit pe greci prin intermediul traducerilor evreiești din… arabă, iată-ne ajunși în sec. al XXI-lea entuziasmați de posibilitatea de a-i redescoperi în hățișurile pădurii teutone. Desigur, luminișurile heideggeriene pot orbi vizitatorii dornici de revelații forestiere. Dar, oare, lectura grecilor nu ar merita să înceapă, în fine, și de la textele… grecești? Dl. Mincă nu doar că le frecventează, ci și predă greaca veche studenților de la Universitatea din București. Mă întreb însă dacă le predă chiar greaca veche sau o selecție… heideggeriană de termeni meniți să înlesnească apropierea de Heidegger, și nu de ei înșiși.
N-am îndoieli legate de erudiția, buna pregătire și probitatea științifică a autorului român. Nu există motive pentru a le avea. Sunt nesigur însă cu privire la îndrăzneala de a lua exercițiul gândirii dezinhibate pe cont propriu, uitând pentru o clipă de maeștrii de acasă și de cei din străinătate, de cei în viață și de cei trecuți în panteonul culturii universale. Oare ce s-ar întâmpla dacă tânăra filosofie românească s-ar ridica puțin din genunchi? Probabil nimic rău, înafară de faptul că n-ar mai publica, eventual, la Humanitas.
http://www.newbooks.ro/carti-noi/scufundatorii-din-delos-bogdan-minca_1959
Cuprinsul cărții și câteva pagini de la început, aici:
http://www.humanitas.ro/files/media/scufundatorii-din-delos.pdf
Fotografia reprezentându-l pe Bogdan Mincă alături de alți doi corifei ai grupului (Sorin Lavric la stânga și Liviu Bordaș la dreapta) a fost preluată de la adresa http://www.bcub.ro/continut/expozitii/galateca/6-12nov2010Humanitas/6-12dec2010Humanitas.php
