LE CHEF (9): Constantin FEMMIG: Ciuperci umplute şi… ritmate!

Ideea scriitorului Răzvan Ţuculescu de a include într-un proiect de carte dedicat culturii ciupercăritului şi un capitol cu poveşti de scriitor dedicate gătirii ciupercilor şi reţetelor aferente m-a făcut să dau sfoară în ţară printre cunoscuţi şi în rândul membrilor cu preocupări artistico-gastronomice marcate din rândul familiei mele. Rezultatul? Începând de ieri, cu reţeta-poveste a lui Alexandru Pecican, textele îmi parvin unul după altul. Înainte de a le înmâna domnului Ţuculescu, le pun la dispoziţia cititorilor blogului meu, cu nădejdea că… vom saliva la unison.

Astăzi invitatul rubricii Le chef este compozitorul, muzicianul, ghitaristul solo şi bas Constantin Femmig din Nuernberg. Bun venit, dragă Costy şi… poftă bună tuturor! (O.P.)

Imediat după revoluţie m-a vizitat un foarte bun prieten şi coleg, Mişi Farcaş, un renumit baterist de jazz care a participat la multe festivaluri de jazz naţionale şi internaţionale. Fugise peste graniţă cu câteva zile înainte de revoluţie, împreună cu Mircea Marcovici, un basist fenomenal, şi cu Edy Chirile, clăpar (adică muzician specializat în instrumentele cu clape, de la pian şi orgă la sintetizator).

M-am bucurat nespus, fireşte. Am povestit multe şi de toate, fiindcă de când nu ne mai văzuserăm, multe s+au mai întâmplat, şi în viaţa mea, şi într-a lui. Vrând-nevrând, am ajuns curând să discutăm şi despre felul în care mai arăta existenţa de zi cu zi în noua ambianţă occidentală, unde ajunseserăm ambii, după ani şi chiar decenii de cântat împreună, uneori, cu alţi colegi de trupă, alte ori, ba în Poiana Braşov, la munte, ba pe litoral, vara…

– Nu m-am însurat nici acum, mărturisesc – mi-a spus el. – Fiereşte, nu sunt chiar singur, dar trebuie să o recunoaştem, şi o ştii şi tu foarte bine: un muzician profesionist este greu de suportat, mai ales când toată ziua se antrenează la tobe!

Am râs amândoi şi l-am întrebat:

– Dar măcar te descurci cu gospodăria şi cu toate celelalte aşa, pe cont propriu?

– Aici în Germania e floare la ureche, ai să vezi. Rufele le duci la spălătoria automată, curăţenia în casă nu e mare lucru, iar gătitul nu a fost niciodată o problemă, sunt pasionat de mâncarea bună.

– Şi tu? Trăznet. Poate îmi spui o reţetă care se poate face în timp record şi să fie şi delicioasă, impresionantă chiar şi pentru musafiri.

– De spus, n-are farmec să ţi-o spun. Haide mai bine să v-o prepar.  

Ne-a preparat niste ciuperci umplute speciale, o mâncare uşoară, de care nici nu te saturi, şi nici nu rămâi flămând. Reteţa este:

– O cutie de ciuperci albe de mărime mare sau măcar măricică; 

– O brânză Philadelfia cu verdeţuri (poate fi şi altă brânză, chiar şi una preparată în casă, dar…  cu verdeţuri!)

– O jumătate de ceapă mare

– 100 g nuci măcinate

– O jumătate de pachet de unt (ca.50g)

Modul de preparare este următorul:  Se iau ciupercile, se spală bine şi se curăţă (după preferinţă). Se rupe apoi piciorul ciupercii şi se pune la o parte, tot curăţat. Separat se prepară umplutura, adică se ia brânza şi se amestecă cu ceapa tăiată mărunt, cu cozile ciupercilor tăiate şi ele mărunt, cu nucile măcinate. Se adaugă puţină sare, după gust. Cu pasta realizată se umplu ciupercile şi ca decor se pune o jumătate de nucă deasupra (sau o bucată de portocală dintr-o dulceaţă).

Treaba fiind după la bun sfârşit, continuăm prin a aşeza ciupercile cu faţa în sus în tigaie, şi untul tăiat bucăţi (să se topească mai repede) se acoperă cu un capac la o temteratură nu prea mare (ca. 160 grade).

Este foarte important ca în unt şi nu în untură sau ulei să fie prăjite. După vreo 15 minute, când observăm că umplutura începe să se scurgă în unt (astfel avem si un sos grozav), ciupecile sunt gata de servit. E bine să fie servite calde.

 Încercaţi, şi veţi ajunge la părerea mea că nu-i altceva mai deosebit pentru mici ocazii de savurare a unor bunătăţi în jurul mesei.

Constantin Femmig alias Costy interpretând la ghitară bass faimoasa piesă Sir Duke a lui Stevie Wonder:

http://www.youtube.com/watch?v=gEgyypLePsk

Constantin Femmig împreună cu Crazy UHU Band, un omagiu lui Gary Moore:

http://www.youtube.com/watch?v=U7EVocATTTo

The same Crazy UHU Band, including Costy (solo guitar), Diettmar (bass, voice) & Sergiu (drums, voice) playing Carlos Santana’s hit Black Magic Woman:

http://www.youtube.com/watch?v=a3rq7ouh65c

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/01/29/le-chef-9-constantin-femmig-ciuperci-umplute-si-ritmate/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: