ÎN EXCLUSIVITATE!!! Michael SHAFIR: Domnului Preşedinte al României Traian Băsescu,

Domnului Preşedinte al României Traian Băsescu,

Palatul Cotroceni

Bucureşti

                                                                                       Cluj-Napoca, 22 ianuarie 2011

Domnule preşedinte,

În luna octombrie a anului 2009 mi-ați făcut deosebita onoare de a mă decora cu Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de ofițer. Cu mâhnire şi în acelaşi timp cu mânie, mă văd nevoit să vă înapoiez azi această medalie. Gestul meu este determinat, în primul rând, de maniera nedemocratică şi neconstituțională în care guvernul condus de dl. Emil Boc cu sprijinul nemijlocit al Domniei Voastre încalcă în mod repetat principiile statului de drept, facând în mod abuziv uz de asumarea răspunderii în fața Parlamentului şi substituindu-se în acest mod legislativului, de ordonanțe de urgență, precum şi de numeroase alte găselnițe juridice pe care nu numai că Dumneavostră, domnule preşedinte, le acceptați, dar le şi inspirați şi girați în mod direct şi personal. Din acest punct de vedere, considerați returnarea acestei distincții şi ca un gest de solidaritate față de Armată,  pe care ați avut incredibila temeritate de a încerca să o dezbinați în conferința de presă ținută în această seară la reşedința oficială a preşedintelui statului.

La fel se întâmplă şi în cazul legii Educației Naționale, promovată de către Domnia Voastră la data de 4 ianuarie 2011. Şi acolo se încearcă dezbinarea corpului profesoral, asmuțind cadrele didactice tinere împotriva celor cu experiență, ca şi cum nu decizia guvernului Boc a înghețat posturile în universități, ci prezența noastră, a cadrelor didactice cu experiență ar fi blocat avansarea acestora.  Mai mult, în spatele unei perfide argumentări pentru depolitizare în universități, noua lege duce la politizarea întregului sistem, de la şcoli şi până în vârful instituțiilor de învățământ superior, lichidând în acelaşi timp autonomia universitară.

La modul personal, legea mă forțează într-o pensionare în care mi-aş putea continua activitatea universitară numai la plata cu ora. Cu alte cuvinte, mă trimite într-un hotel pe centură.

Am revenit în România, domnule preşedinte, în anul 2005, numai şi numai în scopul continuării activității mele pedagogice universitare. În timp ce alte state europene revin asupra deciziei pensionării forțate, România sub conducerea Dumneavoastră o  impune pentru a face loc clientelelor politice sau economice. “Reforma” impusă de noua lege este un substanțial regres față de situația existentă anterior acestei legi, nici ea ideală. Probabil că vă imaginați că acele cadre didactice care fac parte din actualul guvern sunt capabile să conducă doctorate şi să deschidă în fața României calea către locul pe care îl merită minunații ei tineri, pe care îi cunosc bine. Mult mai bine decât Dumneavoastră.

Douăzeci şi doi de ani de activitate la Radio Europa Liberă, unde am condus, printre altele, departamentul de documentare al secției române, m-au învățat, domnule preşedinte, că trebuie să fim răbdători. În cele din urmă simularea politică a democrației (socialiste sau nu) va fi exorcizată. Şi împreună cu ea, toți clovnii politici.

Vă urez sănătate,

Prof. univ. dr. Michael Shafir

Published in: on 26 Ianuarie 2011 at 7:59 am  Comments (13)  
Tags: , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/01/26/michael-shafir-domnului-presedinte-al-romaniei-traian-basescu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

13 comentariiLasă un comentariu

  1. Felicitări pentru dovada de onestitate, o însuşire foarte rară azi. De văicăreli la colţul străzii suntem sătui şi nu se rezolvă nimic. Poate mai mulţi curajosi ar aduce schimbări în atitudinea umilitoare a guvernanţilor.

  2. Duminică 30 ianuarie 2011, TVR Cluj transmite în cadrul emisiunii pe care o moderez, LECTURILE MELE, un dialog de 50 de minute cu Michael Shafir unde dezbatem şi atitudinea lui în faţa Legii Educaţiei.

  3. E o simplă luptă pentru scaun și pentru cele peste 2000 de euro lunar. Shafir nu luptă pentru ,,demnitate,, și ,,principii,, ci pentru a își păstra privilegiile.

    E o judecată logică. După ce produce șomeri pe bandă rulantă la facultate, mai vorbește de principii! E valabil și pentru Marga.

    (de ce UBB nu e în Universitățile de Top din lume? Pentru că produce șomeri!)

    • Șomeri „produc” pe bandă rulantă cam toate universitățile din România, din cauza regimului în care trăim acum și a celor care ne guvernează! Dle, știți ce înseamnă „judecata logică”?? Nu, sigur că nu, altfel nu ați fi folosit expresia la adresa dlui profesor Shafir sau Marga!

  4. Stimate comentator,

    Până când va interveni autorul scrisorii, îngăduiți-mi să reacționez și eu la spusele dvs. acidulate.
    1. De ce ar fi mai întemeiată lupta pentru scaun a, să zicem, miniștrilor decât a unui profesor universitar? (Deși, să ne înțelegem: universitarii au catedre, nu scaune!);
    2. Care e problema să lupți pentru păstrarea unui salariu de 2000 de euro? Socotiți că nu merită decât de la, să zicem, 2500 încolo? Problema este dacă cineva este plătit sau nu pe merit cu acest salariu. Ar trebui să vină guvernul să ne pună tuturor un plafon definitiv al bunăstării? (Mă tem că tocmai asta încearcă, de altfel.) I l-ați dori micșorat? Pentru ce salariu ar trebui să lucreze un politolog cu experiență internațională, cu vechime și atestate de profesionalism eliberate înafara țării noastre care e profesor universitar? Dar un conferențiar, un lector și un asistent? Ar fi interesant să vedem cu cât i-ați plăti pe fiecare dintre ei;
    3. Există vreo contradicție între „demnitate”, „principii” și interesul pecuniar? Socotiți că dacă ești plătit bine nu poți avea demnitate și principii? Este sărăcia o condiție a principialității? Este bogăția imorală în sine?;
    4. Nu facultatea produce șomeri, ea dă diplome ce atestă competențe și un anume grad de cunoaștere profesională. Piața, economia furnizează șomaj. Să nu confundăm borcanele. Desigur, revenirea la economia planificată de stat și la dictatul partidului unic – sau al liderului maxim – pot conduce la repartițiile obligatorii, ca înainte de 89. Ar fi mai bună legarea de glie, cu un salariu modic? (Eu aveam 1.800 lei ca profesor de liceu începător, și mai plăteam și consturile unei navete zilnice, trăind cu familia mea de azi pe mâine.)
    5. Coincidența de opinii Marga – Shafir ar trebui să îl incrimineze pe unul sau pe altul (ori pe amândoi)? De ce ar fi mai valabilă cea dintre opiniile lui Boc și Băsescu, sau Iliescu și Ponta, ori Emil Constantinescu și Zoe Petre? Există numai un punct de vedere legitim în chip definitiv? (Haidade!)
    6. De ce nu e UBB în top 500? Dar România de ce nu e printre primele economii ale lumii? Dar politica românească de ce nu e un model de democrație pentru tot restul lumii (măcar cât Finlanda, Suedia etc.?) După ce răspundem la asemenea întrebări, putem reveni și la universitățile noastre.

    Cu urări de bine!

  5. Cât e de moral să iei salariul dlui Marga de aprox 14000 euro lunar, și să amăgești studenții și părinții cu promisiuni de realizări spectaculoase la Studii Europene?

    Cât e de moral ca un cetățean străin, Shafir, să se lege de președintele țării unde a venit recent?

    Că dacă unățstrain merge la Tel Aviv și se leagă de Shimon Perez, este deportat din Israel în doar două minute.

    În scrisoarea-răspuns, ați argumentat faptul că Țara, prin reprezentanții ei ar trebui să facă și să dreagă, în așa fel încât să fie modele de democrație.

    Uitați însă că ei sunt oglinda societății, și că dvs. i-ați votat și băgat în Parlament (eu nu am votat).

    Așadar, de ce căutăm o revoluție socială și morală de sus în jos, când acel jos, agreează ce face ,,susul,, adică politicul?

    Dacă ar dezagrea, nu ar mai merge doi ani la benzinării, nu ar mai cumpăra de la mall-uri (pline mereu), ar fi blocate toate trenurile, avioanele, ar fi paralizate șoselele, ca și în Franța.

    Așadar, toate moțiunile de cenzură care au căzut ale opoziției PSD-PNL-PC au legitimat actuala putere, și au fost niște moțiuni mascaradă de ochii lumii. Sindicatele sunt la picioarele puterii, iar membrii de sindicat acceptă asta în mod direct.

    Așadar, puterea este legitimă, e agreată de popor prin tăcere, prin supunere.

    Foarte bine face Băsescu că desființează pe cei care parazitează instituțiile statului, supra-aglomerate, și supra-populate.

    Dacă dvs. aveați 1800 de lei pe lună la început, vă spun că ați avut noroc.

    Dacă mergeați să lucrați la privat, aveați 250 de euro lunar, 300, și munceați și 12 ore zilnic.

    Să nu mai vorbim că la stat sunt vacanțe de trei luni vară… și așa mai departe.

    Oricum, UBB nu este în TOP 500 pentru că nu se reformează și e parazitat.

    Facultățile din USA, din UK, în mare parte produc absolvenți căutați de piața muncii încă de pe băncile facultății.

    La Studii Europene, Băncile facultății, și cap. ,,după licență,, pot aștepta. E doar un exemplu… trebuie să umblăm și la Spiru, și la altele ca Spiru, care au și pretenții de TOP 500.

  6. Stimate comentator,

    1. Vom ști cât de moral e un salariu sau altul când vom avea stabilite criteriile. Dacă ele există și eu sau dvs. nu le cunoaștem, se cheamă că asewmenea criterii pur și simplu nu sunt? În principiu însă, v-aș întreba: socotiți că rectorul unei mari universități are merite mai puține și conduce mai ușor acea universitate decât un director de la Distrigaz, de la Hidroelectrica, un general de securitate, eventual un combinat care înregistrează fără grijă arierate pe seama buzunarelor noastre?
    2. Dl. profesor Shafir a restituit o decorație aflată în proprietate personală celui care i-a decernat-o. Fiind un protest public, nu s-a ferit de ochii nimănui. N-am auzit ca domnia sa să se fi referit ireverențios, înjurând sau mai știu eu cum, la președintele României. Despre comportamentele publice din Israel nu știu mare lucru, dar cred că dl. Shafir, care a locuit și acolo o vreme, ne-ar putea lămuri pe amândoi. Sau aveți dvs. surse mai sigure de informare? Să le auzim, atunci.
    3. N-am susținut că România ar trebui să fie un model de democrație, ci că am putea rezolva mai clar chestiunea universităților și a prestigiului lor după ce cadrul în care se desfășoară activitatea acestora ar impune un standard mai ridicat și mai adecvat. Ori nu m-am făcut înțeles, ori ați preferat să nu înțelegeți ideea pe care o exprimam.
    4. Este regretabil că vă referiți la democrație și la practicile democratice curente – votul, de pildă – ca și cum ați trăi pe o altă planetă, din exterior. Nu admir nici abținerea dvs. de la vot, pentru că nu încurajează democrația. Ori vă interesează cu adevărat, și atunci asumați riscul de a greși votând și susținând personalități și forțe politice care v-ar putea dezamăgi, ori păstrați cu consecvență dezinteresul manifestat în campania electorală. Așa ar fi consecvent și coerent.
    5. Nu aveți de unde ști cum și pe cine am votat eu.
    6. Nu căutăm o revoluție socială și morală „de sus în jos”, cum ziceți. Sau, în orice caz, nu toți. Personal, nu mai vreau revoluții, m-am cam lămurit cu ele. Aș prefera o dezvoltare pe cât posibil armonică, treptată, a vieții de la noi sub toate aspectele. Iar această evoluție m-ar interesa pe toate palierele, și „sus”, și „jos”, și „la mijloc” dacă vrem să ne referim la mezzogovernment, cum zic unii în Vest).
    7. Socotiți că greva generală, până la paralizia socială a țării, ar fi singura expresie legitimă a nemulțumirii unor segmente din societatea noastră? N-aș fi atât de radical, între „da” și „nu” sunt infinite nuanțe și accente.
    8. Rolul opoziției politice, ca și al puterii, poate fi interpretat cu talent și succes sau fără aceste atribute. Aceasta nu înseamnă că pluralismul politic nu ar trebui să se mai exprime și că mâine nu poate fi mai rău sau mai bine decât ieri și azi.
    9. Moțiunile de cenzură vă par mai ridicole decât asumările de răspundere și ordonanțele de urgență? Cel puțin primele, ca instrument politic, reprezintă o abordare parlamentară, la nivelul legislativului, nu niște excese procedurale ale executivului.
    10. Legitimitatea puterii trebuie testată, plebiscitată, în fiecare moment într-o democrație participativă.
    11. Când, în istoria românilor, tăcerea și supunerea au însemnat acord liber consimțit și adeziune, vot de încredere pe seama puterii?
    12. Foarte bine ar face instituțiile înseși să scape de parazitism; începând cu statul însuși. Nu e treaba președintelui să dicteze ce, cine, când și cum să dispară din schemele organizatorice ale instituțiilor.
    13. Când mă refeream la salariul meu de tânăr profesor vprbeam despre anul de grație 1985. Da, am uitat să o precizez. Scuze! Evident, pe vremea aceea, în România sectorul privat nu prea exista. (Mulțumesc că m-ați socotit mai tânăr)
    14. Vacanțe de trei luni vor fi având unii, dar nu univeristarii, care încheie licențele în iulie și încep examinările la restanțe în a doua parte a lui august. Uitați de mitul vacanțelor ultralungi, nu se confirmă.
    15. Piața munici în SUA există. Unde e industria românească? Dar agricultura? Avem numai bănci jumulitoare și comercianți versați. Nici cu tranzitul nu stăm grozav, din cauza stării drumurilor, căilor ferate etc.
    16. UBB 500? Dar de ce nu UBB 100? Deși nici UBB 700 sau 1000 nu e tocmai rău, mai cu seamă că numai în Cluj avem 19 universități. Vă dați seama câte sunt în lume… Serios vorbind însă: cred că universitățile românești au de satisfăcut nevoile țării noastre, nu ale unui clasament făcut la Shanghai sau mai știu eu pe unde. Când educația s-a „inventat”, în Grecia antică – al cărei model l-a urmat Europa multă vreme – nu pentru piața muncii s-a ajuns la ea, ci pentru educarea însăși a omului. Credeți că modelul acesta e total perimat?
    17. Câtă vreme procesul de integrare europeană continuă, Facultatea de Studii Europene – alături de surorile ei din alte universități – are un obiect al muncii. Semnarea unui tratat, aplicat de la 1 ianuarie 2007, nu rezolvă automat problema, azi o știm clar. Că lucrurile pot fi făcute, mereu și oriunde, și mai bine decât izbutim cu toții să le facem,e un adevăr mereu valabil.

    O seară plăcută!

  7. Cât pe ce era să cad în capcană, explicându-i comentatorului de mai sus că stă prost tocmai la capitolul logică, folosind silogisme și sugerându-i ca leac audierea cursului profesorului Marga „LOGICA ARGUMENTĂRII”. Ovidiu Pecican însă mi-a luat-o înainte, eu însumi neavând acces la comentariu până acum câteva minute. Când colo, ce să vezi? Principiile ascunse în spatele argumentelor Domniei Sale sunt cele etnice. Se vrea „european” (sau nu?) dar nu acceptă faptul că mi-am recuperat cetățenia română. Ar dori să fie reaplicate „principiile” în numele cărora această cetățenie mi-a fost anulată, deși în virtutea unor merite biologice o posedam înainte ca Domnia Sa să fi devenit cetățean al României sau al oricărei alte țări. Sau să renunț la cea israeliană. Logic, nu? Cât a înțeles din argumentul meu împotriva Dlui Băsescu se reflectă în al doilea comentariu al Domniei Sale. Vrea să-l critice pe Perez în Israel? Vai-vai, o să i se ia caii de la Dacie! Ovidiu, te rog nu-l mai onora răspunzându-i. Ar fi să facem jocul acestor aflați în treabă ( Petre Țuțea o fi fost, el, legionar, dar nu unul de duzină) dacă i-am trata de la egal la egal. Uite ce scria Tagore: „Licuricii au spus stelelor: Savanții au stabilit că lumina voastră va dispare cândva”. Stelele nu au răspuns.

    • Dumneata crezi că deții adevărul absolut, sau doar glumești în tot ceea ce spui?

      • Stimate comentator anonim (Dacia Mare?!),

        Înainte de a răspunde acestei întrebări – care cred că, de fapt, nu așteaptă un răspuns – mă întreb dacă îi este adresată profesorului Shafir sau deținătorului blogului, adică mie. Fiindcă nu mi-e clar, datorită laconismului mesajului, am să răspund eu nedumeririi dvs.
        Blogurile sunt, cum se știe, un mijloc de a împărtăși celor care vor să le frecventeze, cu tot respectul față de opiniile lor, propriile opinii sau ale celor care sunt găzduiți în spațiul lor. Este limpede, deci, că nu este vorba despre sentimentul paranoic al cuiva că ar deține „adevărul absolut”, ci de a face cunoscută o opinie proprie. Putem fi în dezacord cu o opinie sau alta, dar dacă socotim că ar fi nimerit să intrăm în dialog – în spațiul lăsat comentariilor, după fiecare postare – nu e rău să ne exprimăm opiniile prin care contrazicem ceea ce nu ne place în termeni politicoși și cu respect față de celălalt. Cred că dvs. nu faceți excepție de la această regulă, drept care am aprobat postarea dvs. Tonul ei este, totuși, provocator și aș fi preferat ca, dacă nu sunteți de acord, dintr-un motiv sau altul, cu ceea ce cetiți, să explicați și să aduceți argumente în folosul poziției dvs.
        M-aș bucura, ca istoric, să știu și ce înțelegeți prin Dacia Mare, căci de România Mare am auzit, dar în privința unui spațiu antic unificat efemer, în timpul ultimei părți a domniei lui Burebista, dincolo de spațiul acoperit în restul istoriei sale de Dacia, nu mi-e foarte clar dacă putem vorbi despre o Dacie Mare. Să înțeleg că prin această sintagmă faceți referire la Dacia lui Burebista în opoziție cu a lui Decebal? Fiți amabil și reveniți cu necesarele explicații istorice.

  8. Un răspuns pentru comentatorul fără identitate:
    Domnule (pentru că îmi este greu să cred că ați fi femeie, limbajul de tip „macho de cartier” ar putea fi un titlu de glorie doar printre repetenți), faptul că debitați tot felul de prostii la adăpostul numelui unui personaj care, la rândul său, se mândrește cu propria incultură chiar și în public mă face să vă spun că un om fără identitate, asemenea dvs., este un simplu grăunte într-o masă de manevră.
    Persoanele fără identitate sunt amorfe, inodore și incolore, nu au idei proprii, ci împrumută oportunist, după caz, de la alții, visând la cele 15 minute de celebritate la care are dreptul orice fir de praf.
    Vă urez mult succes în închistarea obsesivă a propriei etnii „majoritare” pe care înclin să cred că nici nu o meritați, ci este doar o glumă a destinului.
    Astfel de postări ascunse în spatele anonimatului există cu miile, iar postacii respectivi sunt suficient de naivi, ca și dvs., să creadă că ele sunt o dovadă de inteligență. Greșit.
    A pune pe picior de egalitate un nimeni cu diploma proaspăt obținută și un profesor recunoscut pe toate meridianele globului (așa cum dumneata nu vei ajunge niciodată) este cea mai bună dovadă că isteriile comunistoide ale idolului dvs. și-au găsit culcușul ideal.
    Probabil că universitățile românești nu se află în Top 500 pentru că, din păcate, mulți dintre cursanți seamănă cu dumneata. Profesorii de valoare de aici, însă, sunt apreciați și solicitați peste tot în lume, acolo unde oamenii gândesc și știu să îi respecte pe ceilalți.
    Domnule Pecican, Profesorul Shafir are dreptate: nu merită să tratați cu bunăvoință și răbdare astfel de ființe nevertebrate, a căror singură credință este ura.

  9. domnilor protestatari,
    vi se pare normal ca la aceeași frumoasă UBB un lector cu ceva ani vechime, proiecte, cursuri publicate, articole, cărți, conferințe etc. să aibă un salariu de 1000 de lei pe lună?! ca să nu mai vorbim de asistenți. nu știu în ce măsură legea încalcă sau nu drepturile celor trecuți de vârsta pensionării, dar mă întreb dacă aceste salarii de 2000 de Euro nu se obțin și datorită faptului că o grămadă de oameni talentați sunt ținuți la limita mizeriei în o grămadă de facultăți.

    • Stimată Alexandra,

      Aveți dreptate, salariile asistenților și ale lectorilor sunt mici (am fost și eu lector și știu cum esteș ba mai mult, din rațiuni financiare, plata cu ora la masterate, unde – se știe – nu pot preda decât gradele didactice superioare – se practică, totuși, la nivelul calificărilor inferioare în învățământul universitar românesc). Este însă o capcană, a cărei urmare nu poate fi decât învrăjbirea între colegi, să crezi că instituția nu te plătește pe tine doar ca să aibă din ce să îi dea mai mult altuia. Se cuvine găsită soluția pentru a răsplăti și excelența, și strădania tinerilor de a atinge excelența prin studiu, practică la semninarii, cercetare și asiduitate. Adaug și că, în actuala formulă, nu toate gradele de același nivel – de pildă, profesorii – iau aceleași salarii. Dar nu cred că nivelarea propusă de noua lege a educației ar fi răspunsul la întrebarea despre răsplata justă a muncii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: