EMINESCU. UN CROCHIU

 N-am înțeles niciodată preferința manualelor, mamelor, pensionarilor și a parlamentarilor de a și-l reprezenta pe Mihail Eminescu în concordanță cu prima lui fotografie – cea mai veche -, o poză de adolescent și învățăcel, un pic efeminat, fără mustață și fără barbă. Se știe din toate celelalte ipostaze păstrate oână astăzi că, ajuns la tinerețe, scriitorul și-a cultivat cu obstinație mustața. Și chiar dacă i-a mai schimbat forma, din când în când, în funcție de noile mode, poate, ajungând ca în spitalul ultimei stațiuni a vieții lui să adauge și barbă firelor de păr de deasupra buzei lui superioare – după cum arată și masca lui funebră -, mustața a rămas nedespărțită de chipul poetului. Omul se reprezenta pe sine, dimineața, la oglindă, sau la întâlnirea cu ceilalți, ca pe un bărbat ce nu își reprima masculinitatea, preferând să și-o sublinieze; la început mai discret, cu o mustață relativ tunsă, mai apoi, pe măsura înaintării în vârstă, printr-o mustață de dimensiuni aproape nietzscheene, capabilă să astupe forma – frumoasă, de altfel – a gurii lui.

 Nu este de psihanalizat nimic aici, dar se poate întrezări o metaforă cu corespondent în tratarea propriilor eforturi creatoare. Atât de parcimoniosul poet, care a lăsat să meargă spre tipar în timpul vieții lui, prin propria voință, abia 22 poeme din noianul de bruioane și versiuni finisate ale liricii pe care a făurit-o (pe când poetul se îmbolnăvise, Titu Maiorescu a selectat fără dificultăți, din producția identificată, destule piese pentru un volum relativ robust de poezii), nu a ezitat nicio clipă, în schimb, să trimită tipografilor orice articol de economie, istorie, sociologie, politică sau cultură; de actualitate, adică.

Așa cum și-a croit o înfățișare bărbătească, adăugând configurației propriei figuri o mustață bine reprezentată, vizibilă, respectabilă, estompând și refulând trăsăturile mai efeminante și mai estetizante (o anume senzualitate a buzelor, spațiul pudic dintre nas și gură), la fel și-a ținut ferite de ochii celorlalți, Eminescu, majoritatea poemelor, piesele de teatru, căutările estetice care îl defineau și care l-au urmat pe parcursul adolescenței, tinereții și a maturității creatoare. În schimb, nu a văzut nicio problemă în a se dezvălui integral contemporanilor, zi după zi, în publicistica cotidiană, evidențiindu-și atât patriotismul, cât și idiosincraziile (o anume xenofobie, o distanță sanitară, socotea el, față de liberalismul perceput ca demagogie etc.).

 Nu cred că exagerez, socotind că pot descoperi o armonizare discretă – poate nici măcar percepută conștient ca atare – între designul propriei fizionomii și cel al propriei opere. Eminescu a consimțit să apară în fața lumii cititorilor săi ca un gazetar profesionist, deși Maiorescu l-ar fi vrut universitar, iar Veronica Micle s-ar fi bucurat ca el să fie un angajat al statului cu salariu fix, dar sigur, de amploaiat, și în pofida faptului că în visele lui neîntrerupte, el însuși se dorea poet. Strădania lui era ca sensibilitatea artistică personală, care îi alimenta creația, să nu fie percepută ca un neajuns, ca o pricină de dezadaptare la universul social în care trăia. El a asumat condiția de intelectual critic, exersându-și condeiul stăruitor în această direcție, chiar dacă scrisul lui include – cum știm astăzi – proză, eseuri și teatru, deopotrivă. Disimulându-și cu gelozie și chiar cu un fel de avariție comoara ce includea căutări vizând perfecțiunea poetică, acreditarea unei viziuni paradisiace în proză, convingerile metafizice ori dorința de a crea un mare roman românesc, Eminescu a preferat să se înfățișeze celorlalți cu o mică parte din strădania lui literară, alterându-și voit, din timiditate sau neîncredere sau prudență, propria strălucire cărturărească și originalitatea lui artistică. Sociale? Psihologice? Politice? Culturale? Motivele adevărate ale acestei atitudini ar merita să fie căutate în continuare, pentru a înțelege mai bine ce s-a putut întâmpla cu adevărat…

 Teza mea este că figura exterioară, chipul poetului este în armonie cu figura interioară, exprimată de scrisul lui. Periodizările pe care le permit fotografiile scriitorului se reflectă în etapele de creație și predominanța anumitor genuri în raport cu celelalte. Ceea ce au comun toate este pasiunea, respectul față de scris și strădania de a-și onora, cu tenacitate, vocația în orice împrejurare. În acest sens, mai trebuie spus o dată că înainte de Eminescu nici unul, iar după Eminescu doar câțiva autori au dus, în România, atât de departe în înalt exigențele artei literare, nerezumându-se să o ia în serios, dar nepunând nimic mai presus decât ea în viața terestră, concepându-i jaloane expresive și de conținut de o altitudine amețitoare.

 Ne putem bucura că, spre deosebire de francezii care îl iubesc pe Isidor Ducasse, autointitulatul conte de Lautreamont, care au descoperit, cu mari eforturi, abia o poză adolescentină a poetului, noi posedăm cel puțin patru ipostaze fotografice sigure al poetului cel mai îndrăgit al românilor. Este un privilegiu și faptul că, grație unui sculptor contemporan, mai avem o idee clară și despre contururile exacte ale ultimului Eminescu. Dar nu mai puțin important este că, în sfârșit, opera lui – cu bune și cu rele, cu crochiuri și alterări, cu ștersături și adaosuri – ne stă astăzi la dispoziție, grație editării perpessiciene duse la bun sfârșit de istoricul literar D. Vatamaniuc.

Bucuroși și de darul incredibil, neașteptat, al unui Eminescu în corespondență de dragoste cu năbădăi Veronica, repatriat după mai bine de un secol de la purtarea ei, de peste Ocean, putem jubila pentru bunul motiv că Mihail Eminescu s-a întors definitiv acasă.

Published in: on 15 Ianuarie 2011 at 1:51 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/01/15/eminescu-un-crochiu-improvizat/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: