LE CHEF (3): Elena Cesar von SACHSE: TIRAMISU

Aproape în fiecare an călătoresc alături de părinţii mei în Italia la sora mamei, casătorită cu mulţi ani în urmă în această ţară minunată.

Familia mătuşii are un motel în Toscana, cândva un han foarte cunoscut de cei certaţi cu legea. Deşi modernizat, el păstrează şi acum acel aer medieval de altă dată. Clădirea e amplasată destul de izolat, pe un deal acoperit de măslini bătrâni ce străjuiesc întinderea înverzită, în care cerul azuriu împrospătează peisajul, iar soarele cu veselia razelor lui, îl încălzeşte.

De-a lungul drumului şerpuitor ce te conduce spre vârful colinei, chiparoşii falnici, plini de demnitate, te fac să crezi că intri în ţara poveştilor.

Mă plimb adeseori prin împrejurimi, dar mai ales în grădina din spatele motelului, în care câteva statui îmbătrânite de vreme, risipite printre trandafiri şi liane, îmi dădeau sentimentul că ascund o taină. 

Într-o zi am zărit într-un colţ al grădinii, printre tufele de zmeură, un fel de moviliţă. Apropiindu-mă de ea mai mult, am constatat că avea o… uşă zăvorâtă. Pe când încercam să mă strecor printre ramurile pline de ghimpi, numai ce o aud pe mătuşa că mă strigă:  

– Unde eşti Andrei?

– Aici mătuşă!

– Doar nu vrei să-ţi rupi hainele în zmeurişul acela sălbatec. Mai bine haide să mâncăm o prăjitură.

Neavând ce face şi pentru că îmi plăceau la nebunie prăjiturile, ne-am aşezat amândoi la o masă pe terasa motelului. 

– Încăperea din spatele uşii care ți-a atras atenția a fost folosită cândva la depozitarea vinului. Însă lumea şopteşte că ar avea o intrare secretă ce duce spre un tunel cu multe ramificaţii, unde s-ar ascunde o comoară. Deși a cercetat fiecare colţişor, unchiul tău nu a găsit nimic.

– În ce scop ar fi putut fi folosite acele tuneluri? -, am întrebat-o eu foarte mirat.

– De la babele din sat am auzit că în urmă cu vreo 400 de ani această casă aparţinea unui bandit napolitan cu numele de Marco. Cică el ar fi pitit acolo comoara. Împreună cu banda lui ataca proprietățile cămătarilor şi-al bogătaşilor, iar prada o împărţea cu oamenii sărmani. Din această cauză, cei amărâţi îl iubeau, ajutându-l deseori să scape de urmăritori.

– Era un fel de haiduc? -, am întrebat-o eu, plin de încântare.

– Numele de bandit i se potriveşte cu mult mai bine. Să nu-ţi închipui că a făcut numai fapte bune. Vezi, dragul meu, omul nu e făcut să aibă puteri nemărginite, pentru că atunci pierde măsura lucrurilor. Ajungând la bani şi putere, el a ajuns să creadă că e omul lui Dumnezeu pe pământ şi că are voie să facă tot ce-i trece prin cap, aşa că, pe lângă tâlhărie, a omorât fără motiv şi oameni nevinovaţi. Totuşi, prietenul lui cel mai bun l-a trădat, de-a fost spânzurat şi lăsat să-l mănânce corbii, nu oamenii de rând.

– Interesantă poveste. Dar în acelaşi timp, groaznică.

– Stai că n-am terminat. Abia acum vine partea interesantă. Se zice că uneori, pe lună plină, fantoma lui vine să-şi păzească avuția ascunsă. Unii l-au văzut. Se povestește că dacă vrei să te lase în pace, trebuie să-i laşi în pod o bucățică de slănină sau ceva gustos.

– Dar, mătuşă, dumneata nu ai pod!

– Într-adevăr, nu am, de aceea eu îi las întotdeauna câte o bucată de prăjitură tiramisu şi nu am probleme.

– Cum adică? -, mi-a scăpat aproape fără să-mi dau seama, fiind uluit că o fantomă ar putea avea… preferinţe gastronomice. 

– Am încercat şi cu alte prăjituri, dar au rămas neatinse. 

În timp ce mătuşa îmi povestea despre toate astea, au apărut şi părinţii mei împreună cu unchiul Renato, aducând cu ei cinci felii de prăjitură.

Mama, care auzise despre ce vorbeam cu mătușa, râzând amuzată, spuse:

– Ce-i drept, e foarte gustoasă. Aşa că nu mă mir că o preferă şi fantoma. Poţi să-mi faci rost de reţetă?

– Ei asta-i bună. O ştiu pe de ros. Pentru 4 persoane ai nevoie de: 300 g pişcoturi (poţi să foloseşti şi un blat simplu pentru tort!); 150 ml espresso; 50 ml amaretto; 6 gălbenuşuri;150g zahăr; 500 mascarpone ( brânză dulce italienescă). Amesteci amaretto cu espresso. Apoi înmoi fiecare pişcot în acest amestec, aranjându-le unul lângă altul într-un vas de Jena. Separat, freci foarte bine cele 6 gălbenuşuri cu zahărul şi adaugi cu grijă cantitatea de mascarpone. Cu jumătate din ea acoperi primul strat de pişcoturi, după care adaugi încă un strat de pişcoturi înmuiate în soluţia de espresso şi amaretto. Întinzi apoi cealaltă cantitate de cremă. Când e gata, o acoperi ori cu cacao, ori cu ciocolată amăruie rasă şi o laşi în frigider câteva ore.

– Asta-i tot? -, întrebă mama foarte încântată. – Pare destul de simplu!

– Exact! Ţi-am spus că e o reţetă foarte la îndemână şi gustoasă. În traducere tiramisu (Tira mi su!) înseamnă „ridică-mă în sus”, ceea ce vrea să spună că, oricât ai fi de sătul, o bucată de tiramisu alunecă singură pe gât.

            De când am auzit de fantomă, aşteptam cu nerăbdare să vină luna plină. Doream să văd şi eu fantoma lui Marco. De aceea, din spatele perdelei, priveam pe geam, spre terasa unde mătuşa mea lăsase prăjitura. Însă mare mi-a fost mirarea când, la un moment dat, au apărut doi pici din vecini şi, după ce s-au asigurat că nu-i vede nimeni, au înfulecat-o de zor.

            Am fluierat uşor după ei, iar când au întors capul, mi-au făcut semn cu degetul la gură să nu scot o vorbă şi şi-au continuat liniştiţi drumul spre casă.

            Bineînţeles că nu am trădat secretul descoperirii mele. În sinea mea doream ca asupra hanului de altă dată să plutescă mai departe acea umbră de mister pe care o dă legendele.

Dar nu ştiu de ce, întotdeauna când mama face tiramisu, îmi aduc aminte de fantoma banditului Marco şi de copiii din vecini.

Published in: on 4 Ianuarie 2011 at 9:49 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/01/04/le-chef-3-elena-cesar-von-sachse-tiramisu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Cercetez cu nerăbdare aceste povestioare cu reţete, dar, şi nu mă prea mândresc cu asta, o fac mai mult de dragul poveştii.

  2. Păi, mai vin și altele. Nu așa era și în copilărie? Uneori nu mâncam fără să ni se spună o poveste. Hahaha!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: