PROZĂ DUPĂ REVELION: Alexandru JURCAN: TRECUT-O ŞI AIEST AN (din JURNAL de JOJOLICA)

Apoi musai să mai scriu în caietu ascuns… că iar mi s-o mai aşezat un an în spate. Io nu zâc că-s mai bătrână, îs cu mai multă esperienţă negativă, că oamenii îs duşi cu pluta. Io nu vrèu să aburesc pă nime, că îs mare prietină cu adevăru gol-goluţ. Am cedat cu plăcere la invitaţia  Rechinei, buna mea prietină, să fac revelionu la ea acasă, că o avut invitaţi şi avè prea multe vasă de spălat, că în zâua de azi numa utilu te mai bagă în samă. Apoi Jojolu o rămas acasă cu tuşitu şi scremutu, că doară nu era să vadă toţi ce alegere mătrimoniacală am putut face. Tulai !! ce adunătură la Rechina ! Fete şi ficioraşi galbeni de graşi, cum să spune la noi. In faza primă o fost bine. O urmat ţucături pă direct, cu scoatere de bluză, cu apăsare de buză. Io eram deja bolundă, mi s-o urcat revolta foarte sus, că doară din ala aluat îs şi io.

În faza următoare s-o retras toţi în camere, în baie şi în cămară. Io cu Rechina ne-am aplecat cum am putut să ascultăm pă la uşi, ca voieriştile. Tulai, vieţuca mè!!! Să petreceau lucruri în paralele, cum ştiau şi ei mai bine, dragii de ei… că m-o apucat nostaljia, când eram şi io ca ei, în grajdurile din sat, pă fânu curat. Faza din urmă m-o lăsat mută, din cauză că o urmat vomele de culori destul de diferite, ca la pictorii impresionaţi. Rechina o şters voma din camere, io am şters în baie şi pă hol. Un ficioraş dormea cu gura căscată şi m-am temut să nu intre în coamă de alcool. L-am apăsat pă stomac să să trezască , da el o gândit altceva şi o dat să mă cuprindă, d’ apoi am refuzat, că nu ştiam dacă îi minor ori ba. Trecut-o şi aiest an şi nu mi-am folosât enerjia cum vrè bolundu  ala de su conşient.

 fotografia autorului: Ştefan Socaciu

Published in: on 2 Ianuarie 2011 at 11:49 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/01/02/proza-dupa-revelion-alexandru-jurcan-trecut-o-si-aiest-an-din-jurnal-de-jojolica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. Apoi, Jojolica dragă, să ne mai scrii câte-o întâmplare ca asta și te-om pomeni în veci. Să mai râdem și noi, ca să ne descrețim frunțile și să uităm năcazurile vieții…. nici o haznă n-ai fără un pic de umor… Jojolica, să ne trăiești! Cu drag, o admiratoare.

    • De asta am şi continuat …gândurile Jojolicăi, în ciuda unor nemulţumiri ale unor confraţi. O să apară , sper, în acest an JURNAL DE JOJOLICA. Mă impulsionează hohotele de râs ale auditorilor la diverse lansări…Oamenii au nevoie de umor. Merci mult pentru aprecieri!!

  2. Draga Jojolică, noi cititorii așteptăm în continuare să ne desfătăm cu întâmplările tale descrise în caietul ascuns… Nu fii așa de timidă și neînduplecată… Îți apreciem și talentul, dar și vorbele de duh și sfătoșenia ta înăscută… Aceeași admiratoare


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: