ULUIT DE UȘURINȚA cu care Ion Cristoiu reabilita în Corneliu Zelia Codreanu un tip uman arhetipal – eroul romantic – într-o emisiune a Eugeniei Vodă transmisă pe postul național de televiziune, m-am alăturat și eu protestului simbolic al mai multor inși cărora le pasă de asemenea derapaje.
Constat acum că alți cetățeni – cel puțin la fel de îndreptățiți, în principiu, să protesteze în sens opus – nu doar că se declară pentru dreptul lui Cristoiu de a spăla obrazul celui care a încercat să legitimeze asasinatul ca metodă de acțiune politică legitimă în România, ci socotesc că ar fi potrivit să îi acuze pe cei ce apără valorile democrației în fața asaltului mitizării extremismului brun. „A contracara o ideologie pernicioasă în numele unei ideologii de sens contrar, izvorâtă din partizanat, calcul strategic sau înregimentare conformistă nu e de natură să rezolve lucrurile”, spune epistola celor zece apărători ai lui Cristoiu, într-o formulare veninoasă, dar care nu este deloc lesne inteligibilă. Care va să zică n-ar fi legitim să aperi de ideologiile extremiste prin recursul la ideologia democratismului și a liberalismului? Și mă rog, de ce anume? Pentru care motiv ar trebui ca oamenii animați de crezuri asamblate din idei liberale și democrate – ori chiar de idei social-democrate, creștin-democrate sau ecologiste – să tacă în fața elogierii eroismului criminalilor?
Nu este de înțeles nici în numele căror valori se incriminează partizanatul. Ar fi preferabilă lipsa de opinie, non-civismul amorf, starea de prostrație în fața bâțâielilor ridicole ale câte unui as mediatic?
Adeziunea la anumite valori – numită aici „partizanat” – este refutabilă din principiu, în timp ce gudurarea față de puternicii vreunei zile ar fi preferabilă? Ori, poate, arată mai bine plecăciunea la mormintele liderilor extremismului interbelic, susținută de nume consacrate din câmpul filosofiei, publicisticii, editorial sau cinematografic? Jenantă tentativă de delegitimare a celor ce aderă la valorile construcției europene așa cum se afirmă ele astăzi, privilegiind o tablă de valori atentă la drepturile omului și cetățeanului…
Semnatarii scrisorii au însă ceva și cu „calculul strategic” ca metodă de participare la viața publică, de parcă în acest câmp de relații ar trebui să fim instinctivi și primitivi. Și de ce ar fi, mă rog, de respins ideea de estimare a pozițiilor proprii și ale celor cu care te înfrunți? În Orient, de unde ne vin prestigioase jocuri strategice – de la șah la go – asemenea diabolizare ar stârni râsul sau compătimirea. La noi însă, oameni ce păreau animați de spirit condamnă din vârful buzelor „calculul strategic”. Și ne mai mirăm că România plutește în derivă, fără strategie și cu totul înafara oricăror calcule realiste referitoare la propria-i situație.
Despre „înregimentarea conformistă” a celor care nu au primit cadou de la Revoluție instituții pe care le păstoresc cu falsă blândețe de circa două decenii, bucurându-se de grația câte unui potentat ce le iartă datoriile și le întind simandicos vreun deget, mai decent ar fi să se tacă. Asemenea condiționări nu traduc un „discernământ exercitat în deplină libertate”, ci o condiție destul de joasă, ancilară.
Ridicol este că se protestează pueril și cu iz de delațiune împotriva unei sancțiuni corect distribuite de CNA, pentru că „CNA se grăbește, în cazul Eugeniei Vodă, să invoce un articol de care a uitat cu desăvârșire când, pe numeroase alte posturi de televiziune, s-au tolerat, fără sancțiuni, emisiuni întregi încurajând, explicit, nostalgia față de regimul comunist”. De ce nu au făcut uz cei zece de dreptul lor la protest cu prilejurile semnalate? Și cum se poate compara cutare emisiune a unei televiziuni particulare cu cea a postului național de televiziune, care ajunge până în cele mai îndepărtate cătune ale țării, purtând cu sine nu mesajul vreunui mogul de presă, ci pe cel al spiritului public românesc actual însuși?
Nu este deloc clar de ce se socotește că doamna Eugenia Vodă ar avea rolul „de a scoate la iveală”, de parcă ar fi vorba de Socrate sau Heidegger, când rostul unui moderator de televiziune este că provoace la dialog, dar și să modereze dialogul când acesta urcă sau coboară prea mult pe diapazon. Nu rezultă de nicăieri, din practicile jurnalismului contemporan, românesc și universal, că fișa postului doamnei Vodă – sau a oricărui alt coleg asemenea dânsei – ar trebui să cuprindă exigențe propedeutico-maieutico-hermeneutice.
Salut dreptul celor zece cetățeni români – Marie-France Ionesco (Franta), David Esrig (Germania), Gabriel Liiceanu, Cristian Mungiu, Toma Pavel (SUA), Lucian Pintilie, Andrei Pleșu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Silviu Purcărete – de a nu fi de acord cu opinia mea că doamna Vodă a scăpat hățurile din mână, secondând teribilismele antidemocrate ale lui Ion Cristoiu. Protestez însă energic în fața tentativei lor de a delegitima prin insinuări și abuzuri logice pe cei care au exprimat o altă opinie decât ei.
N.B. Salut apariţia următorului articol – la temă – de Ion Vianu, apărut în Observator cultural: http://www.observatorcultural.ro/Cine-este-conformist*articleID_24742-articles_details.html
Ovidiupecican's Blog 
Interesant. Si curajos.
Bravo! Iti sustin pozitia – si nu din postura unui ziarist sau filosof, ci ca profesor de istorie – fara nostalgii pentru vreo extrema. Extremismul, de nici o culoare (rosie sau verde), nu se regaseste in traditia romaneasca si consider ca oricarui personaj, chiar cu voce tare in media, daca jeleste dupa vreunul e bine sa i se dea replica. Consider ca prea multi abordeaza probleme delicate ale istoriei, ei nefiind de fapt istorici veritabili.
Stimate domn Ovidiu, in orice domeniu(mai ales in jurnalistica) trebuie sa fi informat ca sa reusesti.Fara nici-o suparare, ura s-au resentimente, D-vs NU STITI NIMIC despre perioada interbelica si despre Zelea Codreanu, daca scrieti aberatiile de mai sus (scuze).Codreanu nu a avut nici-o legatura cu crime, asasinate..etc.Cit mai trebui sa auzim minciunile acestea bolsevice????????
Stimate Domnule,
Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi împărtăși aici convingerile dvs. Desigur, eu nu le împărtășesc. Nici prefectul Manciu, nici legionarul Stelescu nu au murit fiindcă s-au împiedicat pe scări. Minciuni vor fi fiind multe, în jurul atâtor chestiuni privind trecutul, dar detalii cu privire la activitatea criminală a Căpitanului se puteau citi încă din vremea lui Antonescu, fostul tovarăș de guvernare al legionarilor. Oricum, nu încape îndoială că Legiunea a apelat la crima politică și că sufletul ei a fost Căpitanul. Aberații bolșevice? Numai dacă Antonescu era bolșevic. Oricum, demonstrați ceea ce pretindeți cu dovezi și argumente. Multe se pot susține sau infirma, dar morții respectivi rămân. La fel și Armand Călinescu, Duca, Iorga ș.a. Cordial, O.P.
Stimate domn,
Doar adevarul istoric ma face sa continuam acest schimb ( civilizat sper) de opinii.Studiind din surse neutre (relativ), am ajuns la concluzia ca miscarea legionara si al ei capitan a fost o miscare nationalista a caror valori principale au fost:iubirea de neam,de ortodoxie si o moralitate exemplara.Dusmanii neamului au dorit (si inca doresc)nimicirea acestor valori,necunoasterea adevarului si manipularea opiniei publice.Toate asa zise crime ale lui Zelea Codreanu NU au fost comise de legionari ci de dusmanii lor , ca apoi sa li se puna lor in circa aceste asasinate pt. a compromite miscarea si capitanul.Nu ai voie sa spui adevarul, ci esti catalogat drept fascist,nazist, antisemit…si alte aberatii ca sa ti se puna pumnul in gura.Pacat ca suntem manipulati si acum la 21 ani de la revolutie
Cinstit vorbind, miscarea legionara a fost o miscare de tip fascist, indreptata impotriva comunismului si impotriva evreilor. Xanofobia ei si antisemitismul ei sint evidente in textele lui Zelea Codreanu. Este posibil ca la sfirsitul anilor treizeci sa fi fost infiltrata de agenti de-ai Moscovei – cu scopul de a provoca tulburari destul de serioase incit Moscova sa aiba pretextul sa intervina. Informatia se gaseste in memoriile lui Motru. In esenta, legionarismul a fost, de asemenea, criminal. Cititi memoriile lui Zaharia Boila, de pilda, si o sa va lamuriti. In ceea ce ma priveste, prefer democratia. Da, democratia, in care au lovit si legionarii, si comunistii. Nu mi-ar fi placut sa fiu agatat in cirlige pentru ca sint evreu si nici sa fiu indezirabil in Transilvania pentru ca sint maghiar. La fel, nu mi-ar fi placut sa fiu trimis la Canal sau la Pitesti pentru ca sint burghez sau chiabur sau intelectual. Mai ginditi-va, inainte de a va lasa sedus de bravul Capitan, cum v-ati fi simtit in perioada interbelica daca dadea Dumnezeu sa va nasteti evreu sau maghiar in Romania… ca doar nu ati stat sa va alegeti natia in care sa veniti pe lume! Si cum v-ati fi simtit in anii cinzeci daca erati burghez… Abia dupa ce veti face acest exercitiu de imaginatie o sa va dati seama ca, intre doua extremisme, trebuie sa alegi… calea a treia, a democratiei…
Va salut, Adelin
Va mulțumesc pentru ultimele comentarii, de a căror bună credință nu mă îndoiesc și a căror civilitate în formulare mă bucură. Sunt multe pasiuni care animă judecățile istorice atunci când vine vorba despre mișcări și lideri politici, fie ei și din timpuri acum mai îndepărtate. Dar dincolo de asta, să îi fie îngăduit celui care scrie – profesor și doctor în istorie cu o experiență de 25 de ani deja – să creadă că poate recunoaște acțiunea politică făcită în numele unor idealuri oricât de înalte, dar cu armele joase ale crimei propriu-zise, nu simbolice. Ca orice român, și eu am cunoscut legionari și am stat de vorbă cu ei. Intoleranța rasială și etnică nu au negat-o nici unii, iar recursul la acțiunea armată li se părea legitimă. Rezultă de aici că, oricât de bine intenționați puteau ei fi în absolut, nu aveau respect nici pentru drepturile omului, nici pentru alteritate, nici pentru democrație. Or, un asemenea program nu califică o personalitate istorică, oricare ar fi ea.
Daca ar fi adevarat ce afirmati D-vs , nici un om normal nu ar impartasii valorile legionare.Eu afirm si cred ca NU este adevarat ca legionarii(pina in ’38)au comis crime .Dimpotriva,ei au fost cei care au suferit de pe urma dictaturii carliste,lor li s-au inscenat toate nenorocirile acelor timpuri pt. ai compromite.De ce ? Pt. ca nationalismul,crestin ortodoxismul si moralitatea in politica NU erau pe placul celor care doreau sa detina puterea cu orice pret(influente interne dar mai eles externe)
Ce afirmați dvs. ar fi valabil DACĂ de ascensiunea politică a legionarilor nu s-ar lega – foarte strâns – înrobirea economică a României (prin câmpurile ei petrolifere, mai ales) față de Germania lui Hitler. Tot acolo s-au refugiat și exponenții legionarilor după confruntarea cu fostul lor aliat, Antonescu. Mă tem deci că pretenția că naționalismul lor ar fi fost expresia unei nevoi de independență nu are susținere istorică. Una sunt intențiile, alta faptele…
Domnule profesor,
Nu pot avea pretentia(fara sa fiu ridicol)ca „stapinesc” istoria la fel ca D-vs.Am aceasta pasiune pt. istoria interbelica si am citit mult, din diverse surse.Totusi, ce puteti spune despre dl.prof.Coja , despre N. Paulescu , A.C Cuza ,Petre Tutea … si alti intelectuali care au o parere chiar mai radicala ca a mea ???
Pai dumneavostra cititi numai otravuri. Nu ma mir ca ginditi asa. Mai cititi vi marturii ale victimelor, va rog frumos. Poate ca asta o sa va ajute sa intelegeti in ce iluzie periculoasa intrati!
Vă felicit pentru pasiunea dvs. pentru istorie. Cei douăzeci de ani interbelici sunt, realmente, și spectaculoși – prin marile împliniri, ca și prin marile lor minusuri -, și încâlciți, complicați. Părerea mea, nu foarte entuziastă – ca să spun doar atât – despre numele pe care le menționați, nu este foarte importantă în discuția de față. Cred că mai important ar fi să încercați să vă răspundeți (și nu neapărat public, ci pentru dvs.) dacă persoanele despre care ați adus vorba s-au remarcat prin toleranța față de ne-români, prin spiritul lor deschis către diversitatea experiențelor culturale și, în general, pentru dialog. Radicalitatea opiniilor nu este un semn de acuratețe sau de echilibru, chiar dacă recomandă, desigur, persoane care cred cu tărie în opiniile lor. Personal, cred însă că forța convingerilor nu trebuie pusă în fața adevărului și a justeții etice pe care se întemeiază acestea.
Domnule profesor, vin Sarbatorile de iarna,Nasterea Domnului Isus Hristos,si doresc sa inchei(momentan)acest schimb civilizat si constructiv pt. mine.Nu ma pot abtine totusi sa nu remarc subiectivismul D-vs.Sa ma explic :de adevarul istoric al D-vs trebuie sa fie „superior”adevarului istoric explicat si demonstrat de cei enumerati de mine ?? De ce o pleiada de intelectuali( DE MARCA SUSTIN EU) care impartasesc alta opinie ca a D-vs „nu sunt importanti”?? Inchei spunind, conform dl. Ion Cristoiu:”nu-l judec pe Codreanu pt. ca NU A FOST la putere nici macar o zi”Despre toti politicienii corupti ai vremii, despre comunistii stalinisti ce au distrus tara poti vorbii, despre Codreanu NU .Nu ne lasa „ne-romanii”?? Va doresc, sincer,Sarbatori fericite !!
Stimate domn,
Vă doresc, la rândul meu, sărbători fericite, cu sănătate și bună pace. Cred și eu că ne-am expus, deopotrivă, cu suficientă claritate punctele de vedere și temeiurile pe care ne sprijinim. Nu mi se pare fair play să reproșați cuiva subiectivitatea, când este lucru știut că obiectivitatea rămâne rezervată zeilor atotputernici și atotcunoscători. Voi fi fiind eu subiectiv, dar nu mai mult decât alții. În orice caz, îmi pare periculos să visați la o rezolvare a chestiunii corupției – de exemplu – în termenii lichidării fizice a presupușilor corupți. Nu Nicolae Iorga, executat de legionari într-o manieră mizerabilă, era marele corupt al epocii. Și nici urinarea disprețuitoare a legionarilor în gara Sinaia, pe locul unde a fost asasinat – de alți colegi ai lor – I.G. Duca nu îmi atrage respectul, ca exemplu de atitudine civic-politic-etică verticală. Nici certificatele de români nu le împart eu sau dvs. Român este cine se naște în România, cine are acte de identitate și drepturi cetățenești românești și, în plus, cine se simte român (ultimul criteriu fiind greu probabil în fața altora și rămânând mai mult un criteriu de inimă, doar efectele lui răsfrânte în acțiuni se pot vedea de ceilalți). Mai remarc, în treacăt, și îndoiala dvs. – justificată? – în fața profesorilor. Veți fi având, probabil, atâta școală, încât îi depășiți pe aceștia cu mult în competențe. Să nu ne prefacem însă atunci patrioți, dacă subminăm înainte de toate încrederea în școala românească. Cordial (și vertical), O.P.
Cred ca discutiile despre Corneliu Zelea Codreanu se reiau din cand in cand pt ca NUNTA lui, DACA AR FI FOST FACUTA IN UNIUNE CU TOTI IN CRISTOS, ar fi reprezentat BANCHETUL MESIANIC cand IISUS ISI FACE DIN NOU APARITIA si se TERMINA CU SUFERINTELE.
Dar la asta nu se ajunge decat prin unirea tuturor denominatiilor crestine – lucru ce va duce la miracole care vor atrage si evreii si pe cei de alte religii.
Asta deducem si din faptul ca Centurionul Roman – Corneliu a construit templu pt evrei, lucru ce a contat pt ca Iisus sa vina sa-i vindece servitorul si sa-l laude, incat si acum spunem vorbele lui inainte de a lua imparatasania la catolici : “Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu, dar spune numai un cuvant si voi fi vindecat.” Iar dupa Pentecost, cand a tinut post si s-a rugat i-a aparut ingerul de i-a spus sa trimita dupa Petru sa vina sa-l boteze.
Deci asa se explica Nunta lui Codreanu este transformată dintr-un eveniment personal într-unul public, spectaculos, iar succesul acesteia îl convinge să-şi întemeieze propria organizaţie politică.
Pastorii “nascuti din nou crestini” repeta mereu cuvintele Sf. Paul cand intra in orice nou oras mergea mai intai la evrei sa-i evanghelizeze, iar daca acestia nu primeau trecea la pagani. Vad ca metoda a prins caci transmit pe cateva canale crestine americane in Israel si tarile arabe, India, China, si multi din ei s-au crestinat devenind pastori pt a duce vestea Imparatiei lui Dumnezeu pana la marginile pamantului.
Totusi lucrurile merg greu pana nu intelegem evolutia noastra pe pamant in LUMINA REINCARNARII, caci am trait fiecare din noi si ca evrei sau de alte religii, dupa cum si ei or fi fost in alte parti ale lumii. Cum scrie intr-o scrisoare abia primitia de la A.R.E. Edgar Cacye despre Misterele Antice: “Sufletul tau si al meu au trait din momentul cand fortele Creative au aprins viata in tot universul! Memoriile sufletului sunt ca in spatele unui val al mintilor noastre.
Vei descoperi talente latente in interiorul tau din vietile trecute in civilizatiile antice. Sufeltul tau a fost acolo! Ce-ai invatat nu este pierdut.”
Mai departe ne invita sa ne inscriem la ARE pt a citi in publicatiile lor despre intelepciunea civilizatiilor trecute, asa cum reies din lecturile lui Edgar Cayce, dar eu am descoperit ca citind aceste lecturi si facand meditatie, dar mergand si la biserica Catolica pt a-l lua pe Iisus in noi, el ne aduce la nivelul constientului lucruri din vietile trecute.
Din lecturile lui Cayce am inteles cum ne reincarnam pt a corecta lucruile gresite facute anterior, si asa m-a luminat Sf. Spirit sa inteleg ca Corneliu Zelea Codreanu s-a nascut din nou in Romania, dar traieste acum in America. Si inca mai mult, el a fost inainte Isaac – fiul lui Abraham, care s-a rugat la Dumnezeu pt ca nevasta lui, Rebekah, sa aiba copil, si a avut doi gemeni de la care au pornit doua natiuni.
Corneliu a avut de data asta o Rebekah, cea mai buna prietena a sorei lui si se jucau zilnic impreuna pe la 9-12 ani; dar prima cu care s-a culcat a fost Sarah – adica asa cum se numea maica-sa in viata anterioara, apoi a fost un timp cu Rachael, si dupa aia cu Ina. Cu Ina a fost relatie mai serioasa ca erau sa se casatoreasca, au locuit doi ani impreuna cand mergeau la college. Ea era venita din Ucraina – cum si Codreanu vad ca era din Bucovina (numele de Ina e apropiat de Elena Ilinoiu), si in 2001 Corneliu trebuia sa mearga la Paris (unde vad ca ceilalti au o poza impreuna cand el si-a dat doctoratul), si apoi la Lourdes. Familia a mers dar el n-a vrut s-o lase pe Ina singura – ea neputand merge pt ca nu avea permis de sedere permanent in America. Normal ar fi trebuit s-o ia de sotie si s-ar fi rezolvat imediat, dar nefiind hotarat, ea a tot asteptat dar vazand ca nu se hotaraste s-a dus dupa un evreu cu bani mai multi. Imi dau seama ca ar fi fost esential ca si ei sa fi mers la Lourdes pt ca Imaculata Conceptie sa fi produs schimbarea in ei.
Tocmai latura feminina ii lipsea lui Codreanu (si extremei drepte de oriunde), dupa cum scrie ca “Viaţa sa privată este însă una dintre laturile puţin cunoscute până acum.”
Faptul ca s-a nascut pe data de 13 sept – Sf. Corneliu Sutasul – iar numarul 13 mai apare in viata lui si chiar a fost executatimpreuna cu 13 tovarasi de-i lui, ne spune ca TREBUIA SA TINA CONT DE APARITIILE SF. FECIOARE LA FATIMA, de la 13 mai pana la 13 oct, in fiecare luna la data de 13, cand a recomandat RUGACIUNILE ROZARIULUI, mergerea la SLUJBE, si PENITENTE pt a EVITA RAZBOIUL.
Asa se face ca Corneliu a revenit sa invete Rozariul si sa mearga la biserica catolica dupa ce a fost botezat ortodox, iar mai nou sa fie nevoit sa semene bani in credinta si la evanghelisti pt a-i inmulti Dumnezeu banii si a-i descalci itele vietii incurcate din activitatile anterioare. Cand a mers in Romania se tinea mai bine de programul spiritual, dar in America sunt prea multe tentatii.
Din pacate nici nu mai are unde locui in Romania intrucat casa parintilor i-a fost confiscata, parca diavolii au avut grija sa incurce lucrurile. Chestia e ca nu pierde numai el, dar si Romania si restul lumii – daca ne gandim ca de BANCHETUL MESIANIC depinde TRECEREA LA NOUA ERA A VARSATORLUI – cand “pestii” vor fi varsati in Oceanul infinit al Cosmosului.