NICOLAE BREBAN: NAȚIUNE VS. GLOBALIZARE

România trebuie să se refacă din multiplele ei contuzii și drame, catastrofe și pierderi umane de neînlocuit, să asaneze nu puține sechele și ruine fizice și morale, dar… cum poate renaște o colectivitate fără ei? Fără tineri, fără energia și fără entuziasmul sau credința lor? Să însemne, oare, fuga și disprețul lor sfârșitul unei națiuni? Această idee sprijinită și de noua tendință a globalizării, care ar vrea să „unifice” statele naționale pe platformele economice uriașe, cele care se află deja angajate într-o încleștare teribilă. Dolarul contra Euro-ului, dar și „placa Americană” contra celei Sud-Asiatice sau contra unui viitor rival de proporții, China; care, spre surpriza multor „ideologi”, cu un sistem centralizat de tip comunist, păstrat, ameliorat după sfaturile lui Teng-Siao-Ping, se pregătește să ocupe locul gol, de influență economică, deocamdată, al unor vechi state europene. Ca răspuns, după al doilea război mondial, europenii apuseni au format, din considerente economice, cunoscuta „Piață Europeană Comună” care a devenit „Uniune”; în care am fost acceptați și noi, cei din Est. În efortul de a deveni „buni cetățeni europeni”, în sens economic, va trebui oare să ne anulăm tradiția, valorile și chiar națiunea ca atare? Acesta să fie oare prețul? (Fragment din volumul inedit Istoria dramatică a prezentului. Aventurierii politicii românești, în curs de publicare la București, de către Muzeul Literaturii Române, 2010)