DOCUMENTELE FEDERALISTE: FEDERALIST nr. 5 de John JAY

Cu bucurie am primit din partea domnului Mihnea Căpruță încă trei documente federaliste traduse de domnia sa, ale căror ciorne au fost verificate și puse la dispozitița acestui blog. Îi mulțumesc pentru disponibilitate, cu bucuria că, împreună, am adus la cunoștința cititorilor români interesați primele șapte Federalist Papers, lăsând altora sau pentru alte ocazii dorința de a continua.

Nu poți gândi democratic fără a cunoaște literatura fundamentală a democrației (O.P.).

 

Continuarea aceluiaşi subiect (Despre pericolele ce provin de la forţele şi influenţele exterioare)

Pentru Independent Journal

Către cetăţenii statului New York:

REGINA ANNA, în scrisoarea ei din 1 iulie 1706, adresată Parlamentului Scoţian, face unele observaţii în privinţa UNIUNII ce se forma pe atunci între Anglia şi Scoţia, ce merită atenţia noastră. Voi prezenta un fragment sau două din aceasta: „O uniune întreagă şi perfectă va fi fundaţia solidă a unei păci trainice: vă va asigura religia, libertatea şi proprietatea; va îndepărta animozităţile dintre voi, precum şi geloziile şi diferendele dintre regatele noastre. Tot ea trebuie să vă sporească forţa, bogăţiile şi comerţul; şi prin această uniune, întreaga insulă, fiind unită în sentiment şi eliberată de neliniştea intereselor antagoniste, VA AVEA POSIBILITATEA SĂ REZISTE ÎMPOTRIVA TUTUROR INAMICILOR SĂI”. „ Vă recomandăm cu toată sinceritatea să fiţi calmi şi unanimi în această măreaţă şi importantă întreprindere, pentru ca uniunea să poată atinge un final fericit, fiind singura măsură EFICACE de a ne asigura fericirea prezentă şi viitoare şi de a descuraja planurile inamicilor noştri şi ai voştri, care fără îndoială, cu această ocazie, VOR DEPUNE TOATE EFORTURILE DE A ÎMPIEDICA SAU DE A ÎNTÂRZIA ACEASTĂ UNIUNE”.

S-a remarcat în adresa precedentă că slăbiciunea şi dezbinarea în propria noastră casă vor atrage după ele pericole venite din afară; şi că nimic nu ar sluji mai mult la a ne pune la adăpost de ele decât uniunea, forţa şi buna guvernare din interior. Acesta e un subiect bogat şi nu poate fi uşor epuizat.

Istoria Marii Britanii este cea cu care suntem în general cel mai bine familiarizaţi şi ea ne oferă multe lecţii utile. Putem profita de pe urma experienţei lor fără a plăti preţul care i-a costat pe ei. Deşi pare evident bunului simţ că populaţia unei astfel de insule ar trebui să fie o singură naţiune, aflăm totuşi că aceasta a fost de secole despărţită în trei şi că aceste trei părţi au fost aproape încontinuu angajate în certuri şi războaie, unele împotriva celorlalte. Deşi interesul lor real în raport cu naţiunile continentale era acelaşi, totuşi prin şiretlicurile, politica şi intrigile acelor naţiuni, geloziile lor reciproce au fost încontinuu păstrate inflamate şi pentru un lung şir de ani îşi creau mai multe probleme şi neplăceri unele altora decât să-şi fie folositoare şi să se ajute reciproc.

Dacă ar fi ca cetăţenii Americii să se dividă în trei sau patru naţiuni, nu s-ar întâmpla acelaşi lucru? Nu ar apărea aceleaşi invidii şi nu vor fi ele cultivate în aceeaşi manieră? În locul „unităţii în sentiment” şi al eliberării de neliniştea „intereselor” antagonice, invidia şi gelozia vor nimici curând încrederea şi afecţiunea, iar interesele separate ale fiecărei confederaţii, în locul intereselor generale ale Americii, vor fi singurele obiective ale politicii şi preocupărilor lor. Aşadar, precum cele mai multe dintre naţiunile LIMITROFE acestea vor fi întotdeauna fie implicate în dispute şi războaie, fie vor trăi cu teama continuă de ele.

Cei mai optimişti susţinători ai celor trei sau patru confederaţii nu pot în mod raţional să creadă că acestea vor rămâne pentru multă vreme pe picior de egalitate în privinţa puterii, chiar dacă ar fi posibil ca ele să fie formate astfel la început; dar admiţând că acest lucru ar fi materializabil, totuşi ce născocire umană poate asigura continuitatea unei asemenea egalităţi? Independent de acele circumstanţe locale ce tind să zămislească şi să sporească puterea într-o parte şi să-i întârzie progresul în cealaltă parte, trebuie să atragem atenţia asupra efectelor acelei politici superioare şi acelei bune administraţii care, cu cea mai mare probabilitate, va evidenţia guvernământul uneia deasupra celorlalte şi prin care relativa lor egalitate în putere şi importanţă ar fi distrusă. Deoarece nu poate fi admis că acelaşi grad de politică viguroasă, prudenţă şi precauţie va fi păstrat de fiecare confederaţie în parte pentru un lung şir de ani.

Oricând şi din orice cauză s-ar întâmpla – şi chiar aşa va fi – ca vreuna dintre aceste naţiuni sau confederaţii să se ridice pe scara importanţei politice cu mult mai sus decât au făcut-o vecinele ei, în acel moment acestea o vor privi cu invidie şi cu frică. Amândouă aceste patimi le vor purta spre a aproba, dacă nu chiar spre a încuraja, orice ar putea promite diminuarea importanţei acesteia; şi, de asemenea, le va înfrâna de la a lua măsuri îndreptate spre a grăbi şi a asigura prosperitatea acesteia. Nu va fi nevoie de mult timp pentru ca aceasta să desluşească aceste dispoziţii inamice. Curând va începe nu doar să-şi piardă încrederea în vecinele ei, ci să aibă o atitudine la fel de nefavorabilă în ceea ce le priveşte. Suspiciunea dă naştere suspiciunii şi niciun lucru nu concurează mai rapid la schimbarea bunei voinţe şi a bunei purtări decât o fac pizmele invidioase şi acuzaţiile false, fie ele explicite sau implicite.

Nordul este în general regiunea forţei şi multe circumstanţe locale fac probabil faptul că cele mai nordice dintre propusele confederaţii ar putea fi, într-un viitor nu prea îndepărtat, fără de tăgadă mai grozave decât oricare dintre celelalte. Acest fapt nu va deveni evident decât atunci când ROIUL NORDIC va stârni aceleaşi idei şi senzaţii în părţile mai sudice ale Americii, precum sunt cele pe care le-a stârnit anterior în părţile sudice ale Europei. Nici nu pare a fi o presupunere hazardată faptul că tinerele albine ale acestui roi adeseori ar putea fi tentate să strângă mierea de pe câmpurile mai înflorite şi în aerul mai blând al mai voluptoaselor şi mai delicatelor vecinătăţi.

Cei ce iau în considerare cu seriozitate istoria unor diviziuni şi confederaţii similare, vor găsi din abundenţă motive de a înţelege că cei despre care vorbim vor fi vecini, în accepţiunea că vor delimita graniţele; vor înţelege de asemenea că aceştia nici nu se vor iubi nici nu se vor încrede unii în alţii, ci, din contra, vor fi pradă discordiei, invidiei şi lezărilor reciproce; pe scurt, ne vor plasa exact în situaţia în care, fără îndoială, unele naţiuni îşi doresc să ne vadă, şi anume, de a fi FORMIDABILI DOAR ÎNTRE NOI.

Din aceste consideraţii reiese că acei domni se înşeală amarnic atunci când cred că alianţele ofensive şi defensive ar putea fi formate între aceste confederaţii şi că acestea ar produce acea îmbinare şi uniune în plan militar şi economic ce ar fi necesară să le plaseze şi să le menţină într-o extraordinară poziţie ce le-ar proteja împotriva inamicilor străini.

Când anume s-au unit în astfel de alianţe statele independente în care erau înainte divizate Marea Britanie şi Spania, sau când şi-au unit ele forţele împotriva unui inamic comun? Confederaţiile propuse vor fi NAŢIUNI DIFERITE. Fiecare dintre ele îşi va avea propriu-i comerţ cu străini, legiferat prin tratate diferite; şi aşa cum produsele şi mărfurile lor vor fi diferite şi destinate unor pieţe diferite, tot astfel vor fi şi aceste tratate în mod esenţial. Preocupări comerciale distincte trebuie să creeze interese distincte şi desigur, grade diferite de ataşament politic precum şi conexiuni cu puteri străine distincte. Aşadar, s-ar putea întâmpla – şi chiar se va întâmpla cu toată probabilitatea – ca naţiunea străină cu care confederaţia SUDICĂ ar putea intra în conflict, să fie cea cu care confederaţia NORDICĂ e foarte dornică să păstreze pacea şi prietenia. O alianţă într-atât de potrivnică interesului lor imediat, cu siguranţă nu va fi uşor de format şi nici, dacă s-ar forma, nu s-ar respecta şi împlini cu deplină bună credinţă.

Ba mai mult, e mai probabil ca în America, precum în Europa, naţiunile vecine, acţionând sub impulsul intereselor diferite şi al patimilor neprietenoase, adesea se vor găsi în situaţia de a se situa de părţi diferite într-un conflict. Având în vedere distanţa noastră faţă de Europa, ar fi mai natural pentru aceste confederaţii să simtă pericolul venind din interior, de la una dintre ele, decât dinspre naţiuni îndepărtate şi, în consecinţă, fiecare va dori mai degrabă să se protejeze de celelalte prin formarea unor alianţe cu străinii, decât să se păzească de pericole externe prin formarea alianţei între ele însele. Iar aici fiind, să nu uităm cu cât e mai simplu să primim flotele străine în porturile noastre şi armatele străine în ţara noastră, decât să le convingem sau le constrângem să plece. Câte cuceriri au făcut romanii şi ceilalţi ca ei, jucând rolul aliaţilor, şi ce inovaţii au introdus, jucând acelaşi rol, în guvernămintele acelora pe care au pretins că-i apără.

Să lăsăm aşadar oamenii cinstiţi să judece dacă divizarea Americii într-un număr oarecare de suveranităţi independente va conduce spre asigurarea noastră împotriva ostilităţilor şi a ingerinţelor indecente, venite din partea naţiunilor străine.

PUBLIUS

 

traducere de Mihnea CĂPRUȚĂ

Published in: on 3 Noiembrie 2010 at 4:28 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/11/03/documentele-federaliste-federalist-nr-5-de-john-jay/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: