REMEMBER Ion SOLACOLU

Câteva date compilate de ici, de colo, cu destulă greutate, despre cel proaspăt dispărut dintre noi spun aşa:

Ion Solacolu (n. 2 iunie 1937, Bucureşti – 24 septembrie 2010), este absolvent al Facultăţii de Chimie Industrială (Bucureşti), devenind apoi cercetător. Doctorat în chimie în 1972. Din 1977, expatriat în Germania. Redactor-şef al revistei Dialog, editată de Cercul Democrat al Românilor din Germania (devine din 1985 preşedinte al acestuia) la Dietzenbach. În cadrul exilului românesc este un fervent militant pentru democraţie şi împotriva comunismului, dovadă volumul Inconsistenţa miturilor. Cazul mişcării legionare (în colab.,) apărut la Editura Polirom, în 1996. În lucrările sale publicate şi în alte manifestări publice, dr. Ion Solacolu a militat cu consecvenţă pentru democraţie şi împotriva totalitarismelor de orice orientare, promovând cu energie cauza restabilirii în România a adevărului cu privire la acţiunile criminale ale regimului Antonescu împotriva evreilor din România şi Ucraina.

L-am cunoscut pe Ion Solacolu în Cluj, cu circa unsprezece ani în urmă. Venise, dacă nu mă înşel, să dăruiască Bibliotecii Centrale Universitare din oraşul transilvănean colecţia completă a publicaţiei lui samizdat, scoase în exilul german, la Dietzenbach, din care citisem însetat şi uimit, prin 1990, unele numere în redacţia revistei literare Apostrof şi apoi, împrumutându-le, acasă, într-o cameră inundabilă de la parterul blocurilor A din Complexul Studenţesc Haşdeu, unde găsisem pe moment adăpost, împreună cu prietenul şi colegul Liviu Maliţa.

La sugestia amicului Laszlo Alexandru, care mi l-a şi prezentat, l-am invitat la o întâlnire cu studenţii din grupa la care predam pe atunci lecţii privitoare la Ideea de Europa în istorie, ocazie cu care am făcut şi câteva fotografii. Am început atunci o corespondenţă cu exilatul, propunându-mi să îi ofer un volum din textele mele de polemică politică şi culturală. I l-am trimis, l-a acceptat, ar mai fi trebuit să adaug o serie de note explicative cu privire la împrejurările precise la care se refereau polemicile şi, nu ştiu de ce, am tergiversat acest efort editorial, prins, probabil, cu alte proiecte ce îmi apăreau ca fiind mai presante.

Între timp însă a apărut sub egida publicaţiei de care Ion Solacolu se ocupa un şir de intervenţii încrucişate – ale domniei sale, ale lui Laszlo Alexandru şi ale mele – pe tema surprinzătoarelor pagini dintr-un eseu şi un roman ce aveau în centru problematica abandonării Basarabiei în mâinile lui Stalin de către România, volume semnate de Paul Goma.

În acest fel, colaborarea noastră s-a înfiripat, totuşi, reunindu-ne tuturor celor trei numele pe o copertă în care încercam să înţelegem ce s-a petrecut atunci în Basarabia şi ce se întâmpla cu Paul Goma şi interpretarea pe care scriitorul o dădea faptelor istorice rememorate de el.

Plecarea lui Ion Solacolu dintre noi este unul dintre acele evenimente nefericite care lasă conştiinţa civică românească şi mai descoperită decât până acum. Dumnezeu să îl ierte!

Published in: on 26 Septembrie 2010 at 4:00 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/09/26/remember-ion-solacolu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: