THOMAS BERNHARD: Portretul lui Martin HEIDEGGER

Thomas Bernhard (1931 – 1989) a fost un scriitor austriac de prima linie. Romanul lui Vechi maeştri (1985), tradus şi publicat în România în 2005, conţine pagini acide la adresa realităţilor culturale germane, austriece, a filistinismului şi prejudecăţilor, a lipsei de gust şi a aglutinării culturale. Printre ele se numără şi cele despre filosoful Martin Heidegger, pe care le transcriu aici, cu speranţa părăsirii, şi în România, a atitudinii hagiografice la adresa filosofului şi a iniţierii unei discuţii critice la adresa lui. (O.P.)

Stifter îmi aminteşte mereu de Heidegger, de acest ridicol filistin naţional-socialist, în pantaloni bufanţi. Dacă Stifter a degradat total literatura înaltă în kitsch, Heidegger, filosoful din Pădurea Neagră, a transformat filosofia în kitsch, Heidegger şi Stifter, fiecare la rândul său, în felul lui, au prefăcut filosofia şi literatura în kitsh. Pe Heidegger, după care s-au luat generaţiile din timpul războiului şi de după război şi pe care l-au copleşit încă din timpul vieţii cu lucrările lor de doctorat dezgustătoare şi stupide, îl văd mereu şezând pe banca lui de acasă, din Pădurea Neagră, lângă soţia lui, care, în entuziasmul ei pervers pentru tricotat, îi împleteşte întruna ciorapide iarnă din lâna tunsă chiar de ea de pe oile deţinute de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea Neagră, alături de soţia lui, care l-a dominat complet toată viaţa şi care i-a împletit toţi ciorapii şi i-a croşetat toate scufiile şi i-a copt pâinea şi i-a ţesut aşternutul de pat şi i-a cârpit chiar şi sandalele. Heidegger era o minte kitsch … ca şi Stifter, care a fost într-adevăr o apariţie tragică, spre deosebire de Heidegger, care a fost mereu doar comic, tot aşa de mic-burghez ca Stifter, la fel de ucigător de megaloman, un gânditor slab din regiunea prealpină, cum cred eu, tocmai bun pentru ghiveciul filosofiei germane. Pe Heidegger l-au sorbit toţi cu lingura, cu o foame de lup, ca pe nimeni altul, decenii în şir, şi şi-au umplut astfel stomacurile de germanişti şi filosofi. Heidegger avea un chip obişnuit, nu unul spiritual, … era un om cu desăvârşire nespiritual, lipsit de orice fantezie, de orice sensibilitate, un rumegător de filosofie străgerman, o vacă filosofică gata să fete oricând, … care a păscut pe păşunea filosofiei germane şi şi-a lăsat decenii în şir să cadă baligile ei cochete în Pădurea Neagră. Heidegger era aşa-zicând un coţcar filosofic, … care a izbutit să întoarcă o întreagă generaţie de savanţi din domeniul ştiinţelor spiritului cu susul în jos. Heidegger este un episod respingător al istoriei filosofiei germane, … la care au fost părtaşi şi încă mai sunt toţi oamenii de ştiinţă germani. Astăzi, Heidegger nu este încă întru totul demascat, vaca Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. […] Heidegger este un bun exemplu al felului cum dintr-o modă filosofică ce cuprinsese odinioară întreaga Germanie, n-a rămas nimic decât un număr de fotografii ridicole şi un număr de scrieri şi mai ridicole. Heidegger era un filosof care-şi striga marfa la piaţă, care a dus la târg numai lucruri furate, tot ce-i de Heidegger e de mâna a doua, el era şi este prototipul celui care gândeşte pe urmele altuia, căruia i-a lipsit totul, dar într-adevăr totul, ca să gândească de unul singur. Metoda lui Heidegger consta în a face din marile idei ale altora, cu cea mai mare lipsă de scrupule, idei mărunte proprii, asta e. Heidegger a micşorat într-atât tot ce era mare, încât a devenit posibil german, înţelegeţi, posibil german… Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care şi-a aşezat scufia lui de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor şi al scufiilor de noapte celebrat de nemţi, nimic altceva. (Fragmente din romanul Vechi maeştri, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2005, traducere de Gabriela Danţiş, p. 73-77)

Published in: on 25 Septembrie 2010 at 7:15 pm  Comments (14)  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/09/25/thomas-bernhard-portretul-lui-martin-heidegger/trackback/

RSS feed for comments on this post.

14 comentariiLasă un comentariu

  1. Abia astept cartea! Este important (la noi, inca, pare si curajos!) sa se „propuna” si o alta imagine a acestui mare si controversat filosof al secolului trecut. Pare ca, prin Noica si descendentii acestuia, „imperialismul” unui anume tip de gindire este resuscitat fara prea mult discernamint critic. Desigur, s-ar putea obiecta ca e vorba despre o opera de „fictiune”. Eu as numi-o, totusi, de… frictiune (intelectuala).

    • Dragă Vasile,
      Cartea a apărut la Paralela 45 de cinci ani, zilele trecute se mai găsea încă printre titlurile puse în vânzare cu reducere de preţ. O revelaţie, în întregul ei, un autor pe care merită să îl descoperim şi prin celelalte titluri ale lui, încă netraduse la noi. Aruncă o privire, că merită, atât pe biografia lui, accesibilă pe diverse situri, în germană şi în engleză, cât şi pe filmele cu el – interviuri, intervenţii, reportaje – stocate pe youtube. În orice caz, o discuţie serioasă despre Heidegger şi heideggerism ar putea începe şi de la aceste pagini, care anulează „aura” din jurul vacii sacre şi permit o abordare mai liberă de clişee extatice şi prejudecăţi pioase. Adaug că aş vrea eu să văd cine îndrăzneşte în cultura română să scrie în felul ăsta despre „mioriţele” noastre filosofice.

  2. E savuros! Foarte dada, cu niste inflexiuni pe care le regasim la Sloterdijk… Mi se pare chiar mai dur decat portretul pe care i l-a facut Adorno in Jargonul autenticitatii, in care spunea ca angoasa este de fapt o teama camuflata de somaj🙂.

    • Gustav Rene Hocke avea dreptate să distingă două tradiţii temperamental-stilistice în materie de cultură europeană scrisă; cea attică şi, respectiv, cea asianică. Heidegger şi adepţii lui aparţin, fără îndoială, celei din urmă, continuând în felul lor esoterismul, pe de o parte, dar şi manierismul, barocul (ca modalitate a punerii în pagină). Scuturând un pic butelca, lucrurile mişcă în interiorul lichidului şi chiar irizează. Când însă laşi timp precipitatului să se depună, descoperi, probabil, mai mult apă şi… siliciu. Şi eu cred că e mult ambalaj şmecheresc, deci multă retorică, mult stil preţios şi căutat, în jurul unor interogaţii mai mult sau mai puţin simplu formulabile. Avem de a face cu un scamator talentat. Nu zic că ar fi şi impostor, ci doar că iubeşte brocarturile veneţiene, esperanto-ul cu un singur utilizator, clarobscurul maeştrilor flamanzi…

  3. Offtopic: nu se mai tine emisiunea „Clujul trait” sau doar nu se mai difuzeaza pe site-ul NCN? Spre dezamagirea mea si cu sigurants si a altora, cautarea mea zilnica este in zadar…

    • Stimată Doamnă,

      Vă mulţumesc pentru amabilul interes manifestat faţă de emisiunea CLUJUL TRĂIT a postului clujean de televiziune NCN. Uzanţa ultimilor ani – de criză – care a dus la concedieri în rândul personalului face ca în perioada verii (anul trecut aceasta s-a întins până în… decembrie), noile filmări să fie amânate şi să se reprogrameze emisiuni mai vechi. Acest lucru s-a întâmplat, de altfel, şi cu filmările pentru TVR Cluj, emisiunea LECTURILE MELE, şi cu cele – prezentări de carte, rubrică de 3-4 minute în cadrul emisiunii CAP DE AFIŞ – de la postul TVR 3. Se realizează astfel economii la capitolul colaborări, căci cameramanii trebuie plătiţi, vă daţi seama… Dacă CLUJUL TRĂIT va continua sau nu, nu ştiu să vă spun. CAP DE AFIŞ pare să fie o emisiune suspendată cu totul. În schimb, filmările la CLUJUL TRĂIT se vor relua, mi se spune, curând după 1 octombrie. Absenţa unor noi postări pe situl emisiunii se explică prin tăcerea de peste vară. Dacă totul va merge bine, ne vom reîntâlni cu alţi oameni interesanţi îndată după 4 octombrie. Să ştiţi însă că feed-back-ul dvs. amabil îmi prinde bine şi mă încurajează să continuu. Cu bune urări de sănătate! O.P.

      • Draga Domnule,

        Intai de toate v-as ruga sa imi scuzati stilul mai mult decat informal din prima postare. Acesta este datorat, in parte, familiaritatii rezultate din multele ore in care v-am urmarit si care v-au facut, intr-un fel, atat de apropiat mie. De cealalta parte, obiceiului impamantenit din comentariile altor bloguri mai mult sau mai putin literare unde nu se prea tine cont de eticheta.

        Nu multe sunt acele emisiuni care sa ne umple sufletele si mintile, asa cum v-am auzit spunand intr-una dintre emisiuni. Nu pot decat sa deplang aceasta liniste estivala si sa revad alte postari. Clujul (si nu numai) are atatia oameni minunati, buni povestitori, de a caror existenta nu stiam iar Dvs. va datorez faptul de a-i fi cunoscut.

        De fapt, Clujul trait este probabil singura emisiune culturala longeviva si care sa dureze mai mult de cinci minute de care ne putem bucura online, cand avem o ora libera.

        Ce pot sa sper este ca nu ne vor rapi aceasta adevarata bucurie!

        Va salut cu multa stima!
        Iulia G

  4. Distinsă colegă Iulia G.,

    Îmi face plăcere să primesc veşti de la foştii studenţi, pentru că ăsta este – ori s-ar cuveni să fie – spiritul universităţii: emulaţia şi crearea de legături spirituale trainice între profesori (foşti studenţi, şi ei) şi discipolii lor. Scuze dacă răspunsul meu a sunat prea formal, nu am vrut să fiu scorţos, rigid, ci numai să îmi exprim respectul faţă de persoana care îmi scria şi despre care nu ştiam nimic.
    După mesajul dvs. am sunat la NCN şi se pare că de săptămâna viitoare încolo voi relua filmările. Coincidenţă sau nu, am primit un telefon şi de la TVR Cluj. LECTURILE MELE vor continua (chiar dacă acestea din urmă nu sunt postate pe net, TVR obişnuieşte să le reia, aşa încât pot fi urmărite). Tare mă bucur că vă pot da aceste veşti bune şi că, împreună, vom putea vedea şi auzi alte personalităţi din proximitatea noastră care fac, fiecare conform proiectului propriu, să ducem o viaţă mai densă, mai creativă şi mai normală.

    Cu bucurie şi solidaritate, O.P.

  5. Salut cu bucurie decizia postului clujan! Iata ca mai primim si vesti excelente! Sa mai mentionez ca astept cu nerabdare?
    In mesajul anterior pomeneam de ore insa nu in sensul de cursuri; mi-as fi dorit sa fi avut onoarea, insa nu v-am fost eleva. Ma refeream la arhiva emisiunii, incepand cu 2006, care insumeaza, la prima vedere, multe ore dar care devin, dupa vizionare, prea putine…
    Iar acum, de veti fi amabil, as avea o curiozitate personala in legatura cu invitatii emisiunii Dvs. Mi-as dori sa se numere printre acestia si scriitorul Radu Tuculescu, in masura in care acest lucru nu s-a intamplat deja, caz in care as avea mari regrete.
    Stiu ca fiul dansului, Razvan Tuculescu, a acceptat sa va fie oaspete dar despre tata nu am flat nimic, oricate scociorari internaute am facut. Puteti sa imi inlaturati nebuloasa, va rog?

    A Dvs. sincera admiratoare,

    Iulia G

    • Pot anunţa de pe acum sosirea prozatoarei Gabriela Adameşteanu la Cluj şi pregătirea unei ediţii din CLUJUL TRĂIT în compania ei. Iată că mai sunt posibile şi evenimente fericite la vreme de criză!
      În ce îl priveşte pe prietenul Radu Ţuculescu, excelent prozator şi om de teatru, l-am avut deja oaspete la emisiunea de la NCN, în decorul splendid al Teatrului clujean de Marionete. Fac emisiunea din primăvara lui 2006, s-au adunat deja câteva sute de întâlniri, păcat că nu se pot relua toate… Mă gândesc că ar fi o idee bună să postez pe acest blog, undeva, pentru cei care doresc să ştie mai mult ce anume au conţinut ediţiile de până astăzi ale talk show-ului numele tuturor invitaţilor mei. Ce ziceţi?

  6. Este o idee excelenta! Va multumesc pentru disponibilitate si pentru lamurirea de mai sus.
    La cat mai multi invitati si emisiuni va urez!

    Iulia G

    • Stimată Doamnă,

      Regret să revin asupra mesajului anterior. Am aflat despre decizia conducerii postului de televiziune NCN de a suspenda toate emisiunile culturale din vechiul format, inclusiv CLUJUL TRĂIT. După cinci ani de activitate, ea rămâne o amintire. (O.P.)

  7. Aflu azi, cu mare regret, vestea… Dupa zile de asteptari, mi-am imaginat cauza pe care mi-o confirmati. Pacat!
    Dar ramanem, totusi, mai bogati si mai frumosi si eu va multumesc pentru cei cinci ani!

    Iulia G
    PS Daca veti mai fi invitat sa organizati astfel de minunatii, oriunde ar fi ele gazduite, v-am ramane indatorati daca ati da un semn.

  8. Eu inca sunt de partea „vacii sacre”. Astfel de denigratori au existat si vor exista mereu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: