DOCUMENTELE FEDERALISTE: FEDERALIST Nr. 4 de John JAY

Continuarea aceluiaşi subiect (Cu privire la pericolele ce provin de la forţele şi influenţele exterioare)

Pentru Independent Journal

Către cetăţenii statului New York:

Ultima mea adresă a precizat câteva motive în virtutea cărora siguranţa poporului ar fi cel mai bine garantată de către uniune împotriva pericolului la care s-ar putea expune prin JUSTELE cauze de război oferite altor naţiuni; iar acele motive arată că astfel de cauze nu doar ar fi oferite mult mai rar, dar ar fi şi mai uşor abordabile de către un guvern naţional decât fie de către guverne de stat, fie de către propusele mici confederaţii.

Dar siguranţa poporului american în faţa pericolelor forţelor STRĂINE nu depinde doar de reţinerea acestuia de a oferi cauze JUSTE de război altor naţiuni, ci şi de plasarea şi de menţinerea într-o poziţie care să PROVOACE ostilităţi sau insulte; căci nu trebuie făcut expres că există cauze de război PRETINSE, precum sunt cauze de război juste.

Este de asemenea adevărat, oricât de ruşinos ar fi în ceea ce priveşte natura umană, că naţiunile în general fac război de fiecare dată când se iveşte perspectiva de a scoate un profit din acesta; ba mai mult, monarhii absoluţi adeseori provoacă război chiar dacă naţiunile lor nu au nimic de câştigat de pe urma acestuia, ci datorită unor scopuri şi obiective pur şi simplu personale, cum ar fi setea pentru gloria militară, răzbunarea pentru afronturile personale, ambiţia sau înţelegerile private de promovare sau susţinere a propriilor familii sau partizani. Acestea şi multe alte motive, ce afectează numai mintea suveranului, adeseori îl determină a se angaja în războaie neconsacrate de justiţie sau de vocea şi interesele poporului său. Însă, independent de aceste motive de război, ce sunt mai răspândite în monarhiile absolute, dar care necesită cu adevărat atenţia noastră, sunt şi altele care afectează în aceeaşi măsură naţiunile şi regii; iar unele dintre ele, supuse unei examinări, se vor dovedi a izvorî din situaţii şi circumstanţele în care ne găsim.

Cu Franţa şi Marea Britanie suntem rivali în pescuit şi putem să le furnizăm peşte mai ieftin decât îşi procură ei înşişi, în ciuda eforturilor lor de a împiedica furnizarea acestei mărfi prin scutirile de dări pentru furnizorii interni şi impunerea taxelor la peştele importat.

Cu acestea şi cu multe alte naţiuni europene suntem rivali în navigaţie şi în transportul de mărfuri; şi ne-am înşela dacă am crede că vreuna din ele ar jubila să vadă comerţul nostru prosperând; căci de vreme ce negoţul nostru nu poate creşte fără ca al lor să scadă într-o anumită măsură, este în interesul lor şi va fi politica lor aceea de a-l înfrâna mai degrabă decât a-l încuraja.

În tranzacţiile cu China şi cu India ne ciocnim nu doar de o singură naţiune, cu atât mai mult cu cât acest negoţ ne dă posibilitatea să luăm parte la anumite avantaje ce au fost monopolizate într-o anumită măsură, iar noi, în acest chip, ne procurăm singuri mărfurile pe care obişnuiam să le procurăm prin intermediul acestor monopoluri.

Creşterea comerţului nostru datorită propriilor noastre ambarcaţiuni, nu poate ferici nicio naţiune ce posedă teritorii pe acest continent sau în vecinătatea lui, pentru că preţul ieftin şi calitatea excelentă a produselor noastre, adăugate la circumstanţa vecinătăţii, plus iniţiativele şi ţinuta negustorilor şi navigatorilor noştri, ne vor aduce o parte mai mare din avantajele acelor teritorii, o parte ce nu corespunde cu politica sau dorinţele respectivilor lor suverani.

Pe de o parte, Spaniei i se pare convenabilă ideea blocării fluviului Mississippi, în detrimentul nostru, iar pe de altă parte, Marea Britanie ne exclude de la folosirea fluviului Saint Lawrence; de asemenea, niciunul dintre aceste state nu va permite ca celelalte ape situate între noi şi ele, să devină mijlocul unui trafic şi a unor legături mutuale.

Din acestea şi din alte consideraţii asemănătoare, ce ar putea, dacă sunt supuse unei bune chibzuinţe, să mai fie dezvoltate şi detaliate, e uşor de întrezărit că geloziile şi neliniştea pot uşor aluneca în minţile şi cabinetele altor naţiuni, şi că noi nu ar trebui să ne aşteptăm ca acestea să privească cu indiferenţă şi calm propăşirea noastră în uniune, putere şi consecinţele ce derivă de aici pe uscat şi pe mare.

Poporul american e conştient că motivele pentru război se pot ivi din aceste împrejurări, precum şi din altele ce nu sunt într-atât de bine conturate în prezent, şi că oricând astfel de circumstanţe găsesc timpul potrivit şi ocazia favorabilă de a opera, pretenţiile de a le cosmetiza şi de a le justifica nu îşi vor atinge ţinta. Aşadar, cu înţelepciune, acesta consideră uniunea şi un bun guvern naţional ca fiind necesare pentru a-l plasa şi menţine într-o ASEMENEA SITUAŢIE ce, în loc să INVITE războiul, va tinde să-l reprime şi să-l descurajeze. Această situaţie constă în cea mai bună stare de apărare şi depinde în mod necesar de guvernământ, de braţele şi de resursele ţării.

Precum siguranţa întregului e în interesul întregului şi neputând fi dobândită fără un guvernământ, fie acesta unul, mai multe sau multiple, să ni se permită a ne întreba dacă un singur guvern bun, în ceea ce priveşte obiectul în chestiune, nu e mai competent decât un număr oarecare de guvernăminte multiple.

Un singur guvernământ poate aduna şi poate să se bucure de abilităţile şi de experienţa celor mai capabili dintre bărbaţi, în orice parte a Uniunii s-ar găsi aceştia. Poate să acţioneze conform unor principii politice uniforme. Poate armoniza, asimila şi proteja diferitele părţi şi diferiţii membri şi poate extinde beneficiul previziunii şi al precauţiilor asupra fiecăruia. În întocmirea tratatelor va ţine cont de interesul întregului şi de interesele particulare ale părţilor în conformitate cu folosul întregului. Poate utiliza resursele şi puterea întregului pentru apărarea oricărei părţi anume, iar aceasta cu mai multă uşurinţă şi mai expeditiv decât ar face-o guvernămintele statelor sau a confederaţiilor separate, din lipsă de concertare şi de unitate a sistemului. Poate situa miliţia pe un singur şi acelaşi plan disciplinar şi, punând ofiţerii acesteia pe o linie adecvată de subordonare faţă de Magistratul Şef, îi va consolida într-un singur corp şi, prin urmare, îi va face mai eficienţi decât dacă ar fi divizaţi în treisprezece sau în trei sau patru companii independente distincte.

Ce ar fi miliţia Marii Britanii dacă miliţia engleză s-ar supune guvernului Angliei, dacă miliţia scoţiană s-ar supune guvernului Scoţiei şi dacă miliţia galeză s-ar supune guvernului Ţării Galilor? Să presupunem o invazie; ar fi aceste trei guverne capabile (dacă ar reuşi să se înţeleagă vreun moment), cu toate forţele respective, să acţioneze împotriva inamicului cu eficienţa cu care ar face-o guvernul unic al Marii Britanii?

Am auzit multe despre flota Marii Britanii, şi ar putea veni vremea, dacă suntem înţelepţi, când flota Americii va ridica interesul. Dar dacă un singur guvern naţional nu ar fi regularizat astfel puterea navală a Marii Britanii încât să o transforme într-o pepinieră de mateloţi – dacă un singur guvernământ naţional nu ar fi uzitat de toate materialele şi mijloacele naţionale pentru formarea flotei, bravura şi înfocarea ei nu ar fi fost niciodată celebrate. Dar numai să aibă Anglia propria-i flotă, să aibă Scoţia propria-i flotă, să aibă Ţara Galilor propria-i flotă, să aibă Irlanda propria-i flotă, să aibă fiecare din aceste patru părţi constituente ale Imperiului Britanic patru guverne independente şi e uşor de perceput cât de repede vor sucomba fiecare în uitare.

Să aplicăm aceste fapte cazului nostru. Să lăsăm America despărţită în treisprezece sau, dacă doriţi, în trei sau patru guvernăminte independente – ce forţe armate ar putea acestea să strângă şi să plătească, ce flotă pot măcar spera să aibă? Dacă un stat ar fi atacat, i-ar sări celelalte în ajutor, şi-ar vărsa ele sângele şi şi-ar cheltui banii pentru apărarea acestuia? Nu ar fi niciun pericol ca acestea să fie convinse de promisiuni ipocrite la a rămâne neutre, sau poate să fie seduse, datorită unui ataşament irezistibil pentru pace, să refuze să-şi pună în pericol liniştea şi siguranţa prezentă de dragul vecinilor, faţă de care e posibil să fi fost chiar geloase, fiind astfel bucuroase să vadă redusă importanţa acestora? Deşi o astfel de conduită nu ar fi una înţeleaptă, ar fi, cu toate acestea, naturală. Istoria statelor greceşti şi a ţinuturilor lor abundă în asemenea exemple şi nu e improbabil ca ceea ce s-a întâmplat odată într-atât de des, să se întâmple din nou în circumstanţe similare.

Dar să admitem că acestea ar fi dispuse să ajute statul sau confederaţia invadată. Cum, când şi în ce măsură se vor îngădui ajutoarele umane şi pecuniare? Cine va comanda armatele aliate şi de la care dintre ele îşi va primi ordinele? Cine va stabili condiţiile de pace, iar în cazul disputelor ce arbitru va decide între ele şi acceptarea silită? Multiple dificultăţi şi inconvenienţe ar decurge dintr-o asemenea situaţie; pe câtă vreme ce un singur guvernământ, veghind asupra interesului general şi comun, şi îmbinând şi direcţionând puterile şi resursele întregului, ar fi liber de toate aceste dificultăţi şi ar conduce cu mult mai mult spre siguranţa oamenilor.

Dar oricare ar fi situaţia noastră, fie ferm unită sub un singur guvernământ naţional, sau despărţită într-un număr de confederaţii, este cert că naţiunile străine o vor cunoaşte şi o vor înţelege exact aşa cum este; şi vor acţiona faţă de noi în consecinţă. Dacă vor vedea că guvernul nostru naţional este eficient şi bine administrat, că ne este comerţul înţelept coordonat, că miliţia e organizată cum se cuvine şi disciplinată, că resursele şi finanţele ne sunt atent gestionate, că ne sunt restabilite creditele, că oamenii ne sunt liberi, mulţumiţi şi uniţi, atunci vor fi mult mai dispuse să cultive prietenia noastră decât să ne provoace resentimente. Dacă, pe de altă parte,  ne găsesc fie în lipsa unui guvern eficace (când fiecare stat făce bine sau rău, după cum le e convenabil conducătorilor lor), sau despărţiţi în trei sau în patru republici sau confederaţii independente şi, probabil, discordante, una înclinând spre Marea Britanie, alta spre Franţa iar o a treia spre Spania şi, poate, manipulate una împotriva celeilalte de către aceste trei puteri, ce imagine jalnică şi demnă de milă va avea America în ochii lor! Ce expusă ar fi nu doar dispreţului ci şi ofenselor lor şi cât de repede experienţa scump plătită va arăta că atunci când un popor sau o familie sunt astfel despărţite, această situaţie nu poate decât să le fie întotdeauna defavorabilă.

PUBLIUS

Traducere de Mihnea CĂPRUŢĂ

Published in: on 3 Septembrie 2010 at 7:34 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/09/03/documentele-federaliste-federalist-nr-4-de-john-jay/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: