DOCUMENTELE FEDERALISTE: FEDERALIST Nr. 2 de John JAY

Cu privire la pericolele ce provin de la forţele şi influenţele exterioare

Pentru Independent Journal.

 Către cetăţenii statului New York:

Când cetăţenii Americii chibzuiesc asupra faptului că sunt chemaţi să decidă într-o chestiune ce, în consecinţele sale, se dovedeşte a fi una din cele mai importante ce le-au solicitat vreodată atenţia, necesitatea decenţei în luarea unei poziţii foarte inteligente şi serioase vizavi de ea, va apărea evidentă.

Nimic nu e mai sigur decât indispensabila necesitate a guvernământului, şi e la fel de incontestabil că oricând şi oricum ar fi acesta instituit, cetăţenii trebuie să îi cedeze unele dintre drepturile lor naturale pentru a-l investi cu puterile necesare. Este aşadar bine de luat în considerare, dacă va fi mai degrabă în interesul cetăţenilor Americii ca aceştia să fie, din toate motivele, o singură naţiune sub un singur guvern federal, sau dacă ar trebui ca aceştia să se despartă în confederaţii separate şi să acorde conducerii fiecăreia dintre ele acelaşi gen de puteri despre care sunt sfătuiţi să le investească într-un singur guvernământ naţional.

Până nu demult, era de acceptat şi de necombătut faptul că prosperitatea cetăţenilor Americii a depins de continua lor unitate neclintită, iar dorinţele, rugăciunile şi eforturile celor mai buni şi mai înţelepţi cetăţeni ai noştri, au fost în mod constant direcţionate înspre acel ţel. Dar politicienii apar acum şi insistă că această opinie e eronată şi că, în loc să ne căutăm siguranţa şi fericirea în uniune, ar trebui să o căutăm în destrămarea statelor în confederaţii sau suveranităţi distincte. Oricât de neobişnuită ar părea această doctrină, ea îşi are totuşi apărătorii săi; iar anumite personaje ce i s-au opus categoric la început, fac parte acum dintre aceştia. Oricare ar fi argumentele sau stimulentele ce au elaborat această schimbare în sentimentele şi declaraţiile acestor domni, cu siguranţă nu ar fi inteligent ca marea masă să adopte aceste noi opinii politice, fără să fie pe deplin convinşi că ele sunt fundamentate pe o politică adevărată şi sănătoasă.

Adesea am avut plăcerea să observ că America independentă nu a fost compusă din teritorii separate şi îndepărtate, ci că acea ţară unită, fertilă, întinsă, a fost zestrea fiilor noştri occidentali ai libertăţii. Providenţa a binecuvântat-o într-o manieră aparte cu o diversitate de soluri şi fructe, udând-o cu nenumărate râuri pentru desfătarea şi bunăstarea locuitorilor săi. O suită de ape navigabile formează un fel de lanţ în jurul frontierelor sale, ca pentru a lega-o la un loc; în vreme ce râurile cele mai nobile din lume, curgând la distanţe convenabile, le dăruieşte drumuri pentru uşoara comunicare a sprijinului prietenesc, a transportului reciproc şi a schimbului de mărfuri diferite.

Cu aceeaşi plăcere am remarcat la fel de des că Providenţa a fost încântată să ofere această ţară închegată la un loc unui singur popor unit – un popor ce descinde din aceiaşi străbuni, ce vorbeşte aceeaşi limbă, împărtăşeşte aceeaşi religie, ce e ataşat aceloraşi principii de guvernământ, foarte similare în chip şi fel, şi care, prin sfaturile, prin braţele şi prin eforturile lor reunite, luptând cot la cot pe tot parcursul unui lung război sângeros, au statornicit cu nobleţe libertatea şi independenţa generală.

Această ţară şi acest popor par a fi fost făcute una pentru altul, şi pare a fi fost planul Providenţei ca o moştenire într-atât de potrivită şi de avantajoasă pentru o ceată de fraţi uniţi împreună prin cele mai puternice legături, să nu fie niciodată spartă într-un număr de suveranităţi antisociale, invidioase şi străine.

Sentimente similare au prevalat până acum printre toate categoriile de oameni dintre noi, de orice confesiune ar fi fost aceştia. Pentru orice cauză generală, am fost în mod armonios un singur popor, fiecare cetăţean în parte, de oriunde, bucurându-se de aceleaşi drepturi naţionale, privilegii şi protecţie. Ca naţiune, am declarat război şi am făcut pace, ca naţiune ne-am înfrânt inamicii comuni; ca naţiune am format alianţe, am semnat tratate şi am încheiat diferite acorduri şi convenţii cu state externe.

Un puternic sentiment al valorii şi al binecuvântării uniunii a determinat poporul, în vremuri foarte fragede, să instituie un guvern federal pentru prezervarea şi perpetuarea acesteia. L-au instituit aproape imediat ce au dobândit o identitate politică; dar ce spun, în vremuri în care coloniile erau în flăcări, când mulţi dintre cetăţenii acestora sângerau, şi când avântul ostilităţilor şi al pustiirilor lăsa puţin spaţiu pentru acele calme şi mature interogaţii şi reflecţii ce întotdeauna trebuie să aibă loc înaintea formării unui guvernământ înţelept şi echilibrat, pentru un popor liber. Nu ar trebui să fie de mirare că un guvernământ instituit în vremuri atât de nefavorabile se va dovedi în practică a fi extrem de deficient şi inadecvat scopului pentru care a fost menit.

Aceşti oameni inteligenţi au observat şi au regretat aceste defecte. Continuând a fi nu mai puţin ataşaţi uniunii decât sunt îndrăgostiţi de libertate, ei au realizat pericolul ce o paşte în mod iminent pe prima şi în mod mai ocolit pe a doua; şi fiind convinşi că o protecţie viguroasă a amândurora poate fi găsită doar într-un guvern naţional alcătuit mai înţelept, toţi, cu o singură voce, au convocat recenta adunare de la Philadelphia pentru a supune judecăţii acel important subiect.

Această întrunire, alcătuită din bărbaţi ce deţineau încrederea poporului, şi dintre care mulţi au devenit cum nu se poate mai distinşi datorită patriotismului, virtuţii şi înţelepciunii lor, în vremuri ce-au încercat minţile şi inimile oamenilor, a preluat această dificilă sarcină. În blândul anotimp al păcii, cu minţile neocupate de alte subiecte, aceştia au petrecut zilnic, multe luni, discutând calm, neîntrerupt; iar în final, fără a fi copleşiţi de putere sau influenţaţi de felurite patimi, cu excepţia dragostei pentru ţara lor, au prezentat şi au propus poporului planul elaborat ca urmare a sfătuirilor comune şi pe deplin unanime.

Să admitem, căci acesta e adevărul, că acest plan e doar o PROPUNERE, nu o impunere, dar să se reţină că nu e nici propus aprobării din partea ORBILOR, şi nici dezaprobărilor OARBE; ci acelei calme şi oneste judecăţi cerută de însemnătatea şi importanţa subiectului, şi care cu siguranţă trebuie primită. Dar aceasta (aşa cum s-a remarcat în numărul precedent al acestei publicaţii) e mai degrabă o chestiune dezirabilă decât una realizabilă, şi anume să fie astfel cântărită şi socotită. Experienţa întâmplărilor precedente ne învaţă să nu fim prea optimişti în aceste speranţe. Încă nu s-a uitat că temerile bine fondate în privinţa unor pericole iminente, i-au determinat pe cetăţenii Americii să organizeze Congresul din 1774. Acel organism a propus anumite măsuri votanţilor ei, iar evenimentul le-a dovedit înţelepciunea; cu toate acestea, e încă proaspăt în amintirea noastră cât de neîntârziat a început presa să abunde în pamflete şi ziare săptămânale împotriva înseşi acelor măsuri. Nu doar o mare parte din funcţionarii guvernului, ce s-au supus intereselor personale, ci şi alţii, datorită unor estimări eronate ale consecinţelor, sau graţie unor necuvenite influenţe venite din partea legăturilor de odinioară, sau a căror ambiţie ţintea spre ţeluri ce nu corespundeau cu binele public, au fost neobosiţi în eforturile lor de a convinge poporul să respingă sfatul Congresului patriotic. Mulţi, într-adevăr, au fost înşelaţi şi amăgiţi, dar marea majoritate a poporului a raţionat şi a decis în mod judicios; şi sunt fericiţi chibzuind că au acţionat astfel.

Au socotit că Congresul a fost alcătuit din mulţi bărbaţi înţelepţi şi cu experienţă. De asemenea, că fiind convocaţi din diferitele părţi ale ţării, aceştia au adus cu ei şi şi-au comunicat unul altuia o mulţime de informaţii utile. Că pe parcursul timpului petrecut împreună, cercetând şi discutând adevăratele interese ale ţării lor, trebuie să fi dobândit cunoştinţe foarte temeinice asupra acestui subiect. Că au fost fiecare în parte interesaţi de libertatea şi prosperitatea publică, şi în consecinţă, că nu a fost mai puţin vorba de aplecarea lor decât de datoria de a propune numai astfel de măsuri pe care, după cele mai mature consfătuiri, le-au considerat a fi cu adevărat înţelepte şi recomandabile.

Aceste consideraţii şi altele similare au convins poporul să se încreadă într-o mare măsură în judecata şi integritatea Congresului; şi i-au acceptat sfatul, în ciuda diverselor vicleşuguri şi strădanii menite a-i împiedica de la aceasta. Dar dacă marea masă a oamenilor a avut motiv să se încreadă în cei ce au alcătuit acel Congres, dintre care puţini fuseseră puşi pe deplin la încercare sau măcar cunoscuţi într-un grad mai general, cu atât mai mare e motivul pe care îl au acum de a ţine seama de judecata şi de sfatul adunării, căci e bine ştiut că unii dintre cei mai marcanţi membri ai acelui Congres, care de atunci au fost puşi la încercare şi pe drept confirmaţi în patriotismul şi înzestrarea lor, şi care au îmbătrânit dobândind cunoaştere politică, sunt şi acum membri ai acestei adunări, aducând în ea experienţa şi cunoştinţele acumulate.

Merită să fie remarcat că nu doar primul, ci toate Congresele ulterioare, precum şi recenta adunare, s-au unit fără excepţie cu poporul în gândul că prosperitatea Americii depinde de Uniunea ei. Prezervarea şi perpetuarea acesteia a fost marele ţel al oamenilor atunci când au format această adunare, şi este de asemenea marele ţel al planului pe care adunarea l-a propus spre adoptare oamenilor. Prin urmare, în conformitatea cărui lucru sau în ce scopuri nobile apar în această perioadă tentative, venite din partea unora, de a subestima importanţa Uniunii? Sau de ce se sugerează că trei sau patru confederaţii ar fi mai bune decât una singură? Sunt convins în propria-mi raţiune că oamenii întotdeauna au chibzuit drept asupra acestui subiect, şi că ataşamentul lor universal şi unitar faţă de cauza Uniunii, se întemeiază pe temeiuri importante şi serioase, pe care mă voi strădui să le dezvolt şi să le explic în câteva adrese ulterioare. Aceia ce promovează ideea de a substitui un număr de confederaţii distincte în locul planului adunării, par a prevedea cu limpezime că respingerea acestuia va pune continuitatea Uniunii în cel mai mare pericol. Cu siguranţă se va întâmpla, şi sincer sper ca acest fapt să fie limpede prevăzut de fiecare bun cetăţean, ca atunci când va surveni disoluţia Uniunii, America va avea motiv să exclame în cuvintele poetului: „RĂMAS BUN! ÎMI IAU RĂMAS BUN DE LA TOATĂ MĂREŢIA MEA.”

PUBLIUS.

Traducere de Mihnea CĂPRUŢĂ

Published in: on 1 Septembrie 2010 at 5:52 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/09/01/documentele-federaliste-federalist-nr-2-de-john-jay/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Buna ziua.
    Imi place blogul dvs.
    Mi-ati fost Prof. si va stimez foarte mult.

    Numai bine!
    Paula

  2. Stimata colega,

    Va multumesc pentru apreciere. Ma bucur sa ne reintilnim in spatiul virtual, pe tarimul ideilor si va doresc mult succes in toate. (O.P.)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: