ANDOR KOMIVES: Nimic sfânt!

Andor Komives frecventează universul central-european al lui Svejk. Nu, nu este vorba de niciun alt plastician, ci de faimosul soldat ceh pierdut în universul concentraţionar – dar şi de operetă – al Kakaniei. Doar atât, că el s-a redimensionat în secolul scurs de la apusul împărăţiei lui Franz Josef şi până astăzi, incluzând şi orizonturi transatlantice, macrocorporative, universaliste, globalizante. Dracola light culture nu asociază doar un cunoscut vampir transilvan, pasăminte, cu Coca cola şi cultura ei (de masă, la propriu şi la figurat), ci ipostaziază şi comunicarea dintre regnuri, întruchipându-l pe bietul sugativator de sangre ca şoricel hollywoodian care gravitează în jurul unei dive. Parodia se extinde, astfel, şi asupra ideii de cuplu, a curtenirii, a ritualurilor sociale moştenite din vremuri străvechi şi reciclate într-o ambianţă a citatelor, stridenţei şi lipsei de originalitate tiranice.

L’Europe c’est moi, ok? poartă, în aceeaşi convenţie, către dialogul politico-militar din interiorul parteneriatului franco-american, dificil prin tradiţie şi ipostazierile sale recente. De reţinut imaginea optimist-şmecheră a şoricaniei în uniformă NATO, care persiflează – în maniera benzii desenate, cu cuvintele înscrise deasupra capului, grandomania hexagonală şi, prin ea, trufiile evropeneşti. Nu lipsesc din peisaj nici stelele unionale ale Comunităţii bătrânului continent, şternute la picioarele trecătorilor prin peisaj în maniera stelelor dedicate actorilor faimoşi ai industriei cinematografice, pe un celebru bulevard din aceeaşi cetate americană a filmului, survenită în discuţie mai înainte.

Pulsul naţiunii încă e bun asigură o altă lucrare a meşterului Andor. Diagnosticul îl dă însă eternul hegemon unipolar Mickey Mouse, luând seama la degetul apăsat pe carotida – dar iscat ca din fundal, ca terminaţie a unui braţ autonom – artistului însuşi. Plasticianul ca simbol al naţiunii sau mână venită din Vechiul Testament cu un mesaj divin – mane tekel, ufarsin -, temele se încrucişează şi se întrepătrund, amestecând timpii şi ducându-i într-o spaţialitate metafizicizantă, ca să zic aşa, pentru că nu e nici ea decât un topos parodiat, persiflat, strident, unde a apărut o inscripţie imperativă: „Download the Paradise, now!”

Un lucru devine clar, pe măsura decriptării semnelor: lumea lui Andor Komives, plină, altminteri, de semne ale sacralităţii, nu are nimic sfânt! (O.P.)

Published in: on 28 aprilie 2010 at 10:37 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,