9. Quaestio pentru IOANA MACREA-TOMA

Stimată doamnă Ioana Macrea-Toma, care sunt cele mai importante noutăţi pe care le aduce volumul dvs. faţă de cele deja cunoscute? (Notaţi, vă rog, măcar cinci)

– Vă trimit pe puncte noutăţile cărţii:

– panoramează sociologic-statistic câmpul literar, în sensul producerii de hărţi perceptuale ale poziţionării scriitorilor în câmp, în funcţie de profilurile lor socio-politice; în felul acesta reuşeşte aplicarea metodologiei bourdieu-iste în integralitatea ei, încercând chiar reconfigurarea teoriei în funcţie de aplicarea şi verificarea ei pe un câmp cultural dintr-un regim nedemocratic (spre deosebire de studiul intuitiv al Katherinei Verdery, acesta îşi propune să reprezinte imagistic polarizările de câmp şi să exploreze dimensiunea “autonomiei relative” a câmpului literar în comunism);

– reconstruieşte peisajul instituţional literar, prin inserţia organizaţiei de breaslă în reţeaua producţiei şi receptării bunurilor simbolice (nu se opreşte monografic la Uniunea Scriitorilor,  precum Lucia Dragomir);

– combină teoretic şi metodologic istoria socială, sociologia şi antropologia literară, oferind nu doar o imagine de ansamblu a structurilor şi structurii câmpului literar, ci o analiză comprehensivă a condiţiei scriitoriceşti şi a interacţiunilor literare;

– combină surse arhivistice, încercând să «delocalizeze» fenomene culturale interne şi să le privească în dinamica specifică Războiului Rece ; influenţa emisiunilor Europei Libere de la Paris este astfel analizată contextual, şi nu referenţial;

– nuanţează paradigma totalitară existentă privitoare la cenzură, arătând mai degraba implicaţiile şi mizele actului publicistic într-un sistem centralist de consacrare şi de control;

– relaţionează omologic poziţii şi luări de poziţii, prin două studii de caz ; protocronismul e afiliat unor recuperări temporale ample, catalizate de un etos restaurator.

Nominalizarea Ioanei Macrea-Toma, pentru cartea menționată aici, pe lista scurtă a Premiului CRITIC ATAC 2010:

http://www.criticatac.ro/4454/premiul-criticatac-pe-2010-short-list/

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/03/31/quaestio-pentru-ioana-macrea-toma/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. este posibil un cimp artistic, rezultat al unei pieti libere, in comunism, intr-o epoca etatizata, in care liberul schimb nu exista? in ce ar consta aceasta reconfigurare a cimpului?

    (sigur, o sa caut cartea pentru un raspuns complet, sint doar curios pentru un raspuns avant la lettre)

  2. Am rugat-o pe autoare să răspundă, dar până survine versiunea ei – cea autorizată – intervin eu cu propria mea versiune. Cred că e posibil, fie şi mai mult sau mai puţin marginal în raport cu sistemul, căci niciodată comunismul nu a eliminat integral liberul schimb, după cum nu a fost în stare să cooperativizeze şi naţionalizeze totul. Cred, deci că, într-adevăr, liberul schimb a supravieţuit şi în comunism, ca şi proprietatea particulară, de altfel.

  3. va multumesc pentru diligente si, pina atunci, imi permit sa fac constatarea ca aveti perfecta dreptate in legatura cu aceasta supravietuire. dar cit de precar pare a fi acest soi de proprietate…, incadrabil intr-o economie naturala a bunurilor culturale…

  4. Raspunsul doamnei Macrea-Toma:
    „Exact asta e şi întrebarea cărţii, având în vedere criticile care i-au fost aduse lui Bourdieu, care şi-a elaborat teoria lucrând pe un câmp în vremuri democratice şi capitaliste.
    Autonomia literară, şi deci câmpul, pot fi detectate însă şi în condiţii aşa-zis totalitare, din cauza existenţei unor mecanisme de consacrare prin confraţi (asta o demonstrez prin analiza distribuţiei premiilor). Ideea de interactivitate şi relaţionare între luări de poziţii e şi ea verificată prin analizele de omogenitate care detectează polarizări în câmp în funcţie de diferitele capitaluri deţinute de agenţii literari. Noutatea studiului o reprezintă formele luate de aceste polarizări, care la Bourdieu se suprapun unor dihotomii de tip monde inspiré – monde marchand, iar in comunism instituţionalizaţilor/ neinstituţionalizaţilor. „Contribuţia” pe care o aduce comunismul la dihotomia capital temporal/ temporar este că acesta se distribuie piramidal, după o logică instituţională (din cauza etatizării producţiei artistice şi a mobilizării scriitorilor într-o singură organizaţie cu monopol asupra consacrării literare). Lipsa mobilizării civice o explic prin delegarea ei virtuală unor fracţiuni potenţial subversive, dar lipsite de reţele instituţionale care să le asigure autoritate şi coeziune.”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: