3. Paftaua de la Argeş: corelaţii iconografice

Sunt însă şi alte elemente care evocă unul sau altul din detaliile celor două artefacte. Într-o imagine din Chronicon pictum, reprezentându-i pe cuceritorii care îşi împart prada, în fundalul înfăţişat în partea superioară, dreapta, a imaginii, cetatea Belgrad – Nándorfehérvár – apare împreună cu un personaj masculin înălţat peste creneluri, văzut din profil cu o torţă în mână, dând foc, din interior, cetăţii. Modul în care el apare, disproporţionat, deasupra zidurilor, este, în linii mari acelaşi ca în cazul siluetelor din obiectele de metal preţios de la Aachen şi Argeş.

O altă cetate, Cracovia, pictată de mâna aceluiaşi artist, tot în cuprinsul Cronicii pictate, înfăţişează – în dreapta, sus -, în interiorul zidurilor împrejmuitoare ale fortăreţei, o intrare (poartă) străjuită de două turnuri laterale, cu acoperiş de ţiglă roşie, amintind izbitor de structura similară pe care paftaua de la Argeş o reprezintă în partea ei superioară. A se vedea imaginea cu asediul Cracoviei în Képes Krónika (Chronicon Pictum) I (Magyar Helikon, Budapest, 1964, p 98 (f.49’b), Biblioteca Naţională Széchényi , Budapesta).

Detalierea structurilor arhitectonice superioare ale paftalei denotă că este vorba despre poarta de intrare a unei cetăţi asemănătoare, în principiu, cu cea a Cracoviei imaginate – sau reproduse – de autorul reprezentărilor din Cronica pictată. Desigur, se mai pot distinge, pe lângă acoperiş, şi turnurile laterale, puţin deformate de apăsare şi de trecerea vremii, ca şi zidul cu două caturi peste care se zăreşte poarta de acces situată abia în al treilea plan volumetric.

Nu trebuie însă uitat că privirea descifrează un „instantaneu” – de fapt un moment simbolic – din interiorul cetăţii dominate de prezenţa Cavalerului şi a Domniţei. Astfel, poarta care domină întregul edificiu este, de fapt, situată către exteriorul cetăţii, ei îi succede zidul crenelat, cu două caturi, structură din interiorul fortificaţiei ce delimita, probabil, zona de reşedinţă a feudalului locului, iar apoi, şi mai aproape de cel ce contemplă artefactul, o nouă intrare, de un gotic inconfundabil, marcat de decoraţiuni specifice, deasupra căruia se distinge o cruce. Intrare în biserică? Tot ce se poate. Prin aceasta îşi face apariţia femeia cu trup de lebădă, creatură simbolică întruchipând, probabil, puritatea unei iubiri profunde, binecuvântate de Biserică (după cum sugerează crucea menţionată).

De observat şi preluarea aceluiaşi tip de poartă de către arhitectura în lemn, maramureşeană. Faptul duce la întrebarea dacă nu cumva în sec. al XIII-lea şi al XIV-lea multe dintre structurile de acest fel continuau să fie de lemn. La fel, te poţi întreba cu temei şi dacă nu cumva preluările în arhitectura rurală a Maramureşului a acestui tip de poartă a fost impusă de gustul aristocraţiei locale, poarta maremureşeană devenind tradiţională – în sensul de populară, rurală – doar odată cu emanciparea economică şi socială a ţărănimii şi dobândindu-şi prestigiul mai ales datorită asocierii ei cu reşedinţele nobiliare.

Published in: on 23 Martie 2010 at 12:40 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/03/23/3-paftaua-de-la-arges-corelatii-iconografice/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: