Poezia care se numeşte VASILE DAN

Vasile Dan

fotografie de Alexandru Pecican

Arad, martie 2010

 

  

în nacelă

                            

        I.

deasupra ta, pe capul tău stă acelaşi om de hîrtie, de

                                                                     pămînt

eşti tu, eşti ancora lui,

el e uşor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot

                                                                      mai sus

în aerul turbionar, rece, răscolitor,

pe catalige te înalţi alergi după el cu capul pe spate cu

plămînii plini de aerul tare

de miresmele vii sau moarte ce nu ştii de unde vin

şi unde se duc,

intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci,

în inima pe care o ştii că-i acolo

fără să o vezi însă vreodată,

un paznic de far ce arde tăcut în camera trupului tău

un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine

ce îţi umflă încă venele tîmplei dimineaţa

şi îţi dezleagă limba în care taci sau vorbeşti

mai mult singur cîteodată în aşternutul iubitei

deseori „o floare de titan pe un loc mort”ori cenuşa

în scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult,

vinul sec singur singurătatea însăşi pe care o deguşti

iubita tînără nu doarme niciodată în prezenţa ta

nici creierul înaintea unui nou paradox „ploaia în sus

umflînd norii”în timp ce grăbeşti pasul

chiar în faţa ta e o bunicuţă de vată

cu creştetul alb imponderabilă ca un val de abur

acum în acest sfîrşit de ianuarie un ţipăt moale

un pumn în apă

un spin în aerul serii

o unghie în carnea lăptoasă a unui nou născut

un scuipat hidos, o declaraţie de dragoste

între infanţi,

pielea uşor iluminată de shiva

ca un manuscris încă nedescifrat de neofiţi.

     II.

te văd iarăşi sus în nacelă cum urci

direct din gura mea în fiecare dimineaţă

şi nu te mai întorci pe dîmbul verde

de pămînt nou-nouţ pe care stau singur

aşteptîndu-te.

te aştept cu spatele sau cu faţa, într-o parte sau în

                                                            genunchi

alergînd tîrîşi prin mărăcini printre consoanele

                                                        şuierătoare

ce îţi înţeapă auzul moale prins în placenta unei limbi

mult mai mari degetele mioape au învăţat să o

                                                       vorbească

însă încet

precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul

cu lumina lunii cu tot.

                                         

       III.

fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său

o piramidă tulbure cu vîrful îngropat

ori transparentă înveşmîntînd o grămăjoară albă de

                                                                      oase.

ceva ce-ţi iese în cele din urmă pe piele

ca o cerneală simpatică,

pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma

deschisă, pe pagina cărţii

necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără

                                                                sunete,

fără litere, fără silabe, un chaos

e doar acolo un abur pe gură

un scuipat în noroiul

alb de hîrtie.

    IV.

o, dar raiul genunchilor tăi albi ascunşi

sub pînza subţire a rochiei

nu mai lipseşte decît un guguştiuc ce s-a înecat

singur înghiţindu-şi propriul său nume.

acum e seară uşa casei se-nchide singură

iar geamul se-nfundă cu întuneric

cauţi o cheie albă

o ceaţă la coborîrea în depresiune.

      V.

tu ai inimă tu

ai sînge verde

în trup

precum norii primăvara

tu ai unghii ascuţite

precum zeii incestoşi

tu ai gura închisă

nu spui nimic

tu nu spui niciodată nimic

tu exişti.

Published in: on 21 Martie 2010 at 10:07 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/03/21/poezia-care-se-numeste-vasile-dan/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: