Un artefact medieval încă misterios: Paftaua de la Argeş

În cercetările istoricilor internetul se poate dovedi un aliat pe cât de subestimat, pe atât de preţios. Mediu accesibil, care democratizează cunoaşterea, el îi oferă exploratorului specializat în medievistică, în istoria artei şi a imaginarului atât materialul necesar unei bune exersări a comparatismului, cât şi mediul de găzduire generos, multifaţetat, color, cu posibilităţi de mărire şi micşorare a materialului faptic, cu scurtături între locaţii şi motoare de căutare ce facilitează incredibil de mult obţinerea unor rezultate valoroase.

Astfel de gânduri mi-a trezit, odată în plus, chestiunea paftalei de la Argeş, artefact din secolul al XIV-lea descoperit într-un mormânt princiar din necropola argeşeană care a fost atribuit mai multor personaje istorice, fără a se putea, deocamdată, decide definitiv dacă i-a aparţinut lui Basarab I, lui Radu I (1377 – 1383) sau lui Vlaicu – Vladislav Vodă.

Surprinzător în vestimentaţia lui aleasă, de factură occidentală, enigmaticul stăpânitor valah a stârnit legitime discuţii. Dar piesele cu adevărat uimitoare pe care descoperirea le-a adus în prim-plan au fost cele două inele cu inscripţii latineşti care dovedesc că bărbatul care le purta era un evlavios romano-catolic şi paftaua centurii sale.

Iată descrierea standard a paftalei, aşa cum a formulat-o Virginia Diaconescu: „Închizătoare de centură concepută ca un complex de arhitectură gotică, respectiv o poartă a unei cetăţi care se deschide în zidul unei incinte. Piesa se compune din trei părţi turnate şi articulate prin charniere. Primele două le reprezintă turnurile laterale de formă hexagonală care au câte două metereze pe fiecare latură. Prinderea paftalei de centură se realiza prin intermediul unor plăci tăiate în acoladă şi fiecare prevăzute cu două nituri. Partea centrală este reprezentată de turnul porţii, clădirile cu balconaşe, vrejul de sub punte şi portalul sub care a fost fixată pe un fond de email albastru o lebădă cu cap de femeie. Turnurile laterale şi turnul poartă sunt reprezentate pe acelaşi plan plan, ultimul având faţada decorată cu două registruri de arcaturi şi de crenelurile drumului de strajă. Terasa turnului-donjon este supraînălţată cu un portic cu deschideri în potcoavă, al cărui acoperiş în patru pante are coama decorată cu fleuroni. Partea centrală este redată printr-un portal prevăzut cu arhivoltă ce are extradosul în acoladă decorat în croşete şi fleuroni. Intradosul este alcătuit printr-un decor trilobat. Sub portal se află un ornament vegetal realizat din vrejuri volute şi motivul florii de crin. În interiorul portalului într-o zonă cu email închis se află o lebădă cu cap de femeie turnată în argint. Flancând turnul-poartă şi redate în perspectivă apar câte două clădiri cu etaj la care au fost sugerate elemente de arhitectură. Pe două trunchiuri de piramidă inversate, susţinute de câte o coloană au fost reprezentate două personaje, un cavaler şi o domniţă redate din profil.”

Tema reprezentării elegante, miniaturale şi delicate, făcută cu măiestrie de meşteşugar gotic şi gust occidental, pare să fie, după cum s-a observat deja, una erotică. Perechea cavalerului şi a domniţei, personaje separate prin locaţie, ar lăsa, poate, loc ambiguităţii dacă la mijlocul drumului dintre ei nu s-ar afla, pe fondul albastru emailat, o făptură desprinsă din bestiarele medievale curente: o lebădă cu cap antropomorf, feminin. Ea reprezintă, după toate semnele, sentimentul gingaş şi nobil al iubirii pure. Să fi fost vorba de pasiunea carnală, personajele Cavalerului şi al Domniţei nu s-ar fi aflat la distanţă unul de celălalt. Şi tot aşa, dacă nu era vorba despre două personaje desprinse dintr-un anturaj aristocratic, ele nu ar fi fost plasate la înălţimi echivalente, în ambianţa unor edificii apărate de metereze, ci s-ar fi mişcat într-o altă scenografie.

Nimic nou până aici, faţă de discuţia purtată de mai mulţi istorici, în decursul vremurilor care au trecut de la descoperirea făcută de arheologul Virgil Drăghicescu în 1920. Noutatea o aduce internetul, unde am descoperit postată o pafta ce prezintă anumite similitudini cu aceea de la Argeş, prezervată în mormântul nr. 10 (după numerotarea tehnică a arheologului).

Şi în această piesă de certă provenienţă occidentală, ca şi în cazul paftalei de la Argeş, elementele de arhitectură – nişte turnuri – încadrează nişte prezenţe umane. Personajele sunt tot trei, dar de astă dată este vorba despre alte prezenţe: o Regină, un Suveran (Rege sau Împărat) în centru şi un Ierarh ecleziastic sau un Înalt Demnitar, fiecare în mână cu câte un sceptru sau însemn al puterii.

Toată această construcţie şi reprezentare este suprapusă, de fapt, peste un blazon dezvoltat într-un chip baroc avant la lettre, în centrul căruia se află scutul împărţit în două pe verticală. În stânga privirii câmpul auriu este întrerupt ritmic de benzi roşii orizontale, în timp ce în dreapta privirii câmpul conţine crini (însemnul Casei de Anjou). La baza stemei se distinge un castel cu turnuri crenelate, deasupra celor două iţindu-se , de la brâu în sus, siluetele unei Domniţe şi a unui Cavaler sau a doi războinici. Stema este înconjurată, de jur împrejur, de o inscripţie gotică, iar tenanţii sunt doi grifoni rampanţi. Există şi alte elemente arhitectonice, precum cele două ferestre situate în zona superioară a scutului, de o parte şi de alta, după cum şi direct deasupra scutului – dar dedesubtul edificiului complex, suprapus, populat de cele trei siluete evocate mai sus – se desluşeşte o structură arhitectonică miniaturală sugerând o biserică sau o cetate (greu de precizat după singura fotografie depistată).

Piesa occidentală menţionată provine din tezaurul catedralei din Aachen. Ea este o broşă având în centru stema casei de Anjou şi este datată între 1350 şi 1400, adică în vremea lui Ludovic de Anjou şi a reginei Elisabeta (după cum se notează: „Cloak clasp from the Aachen treasure.  Die Parler und der schöne Stil 1350-1400”). Sursa din care a fost reprodusă este cartea coordonată de Anton Legner, Europäische Kunst unter den Luxemburgern, apărută la Köln, în 1980 (figura 44). Imaginea se găseşte pe situl http://mek.oszk.hu/01900/01949/html/index7.html

Există însă elemente ajutătoare în datarea şi localizarea mai riguroasă şi mai sigură a celor două artefacte: cel de la Argeş şi cel de la Aachen. Unul dintre acestea este arcul de piatră reprezentând un prezumtiv portret al reginei maghiare Elizabeta, datat în ultima treime a secolului al XIV-lea, imagine reprodusă din Ezer év mestermûvei (Ed. Corvina, Budapesta, 1987, fotografia 68), dar provenind din muzeul castelului de la  Diósgyõr (fotografie: György Makky). În mod evident, coafura figurii feminine astfel reprezentată aduce cu cea a femeii-lebădă de pe paftaua de la Argeş. Acest lucru se distinge şi mai bine în miniatura lui Mark Kalty din Cronica pictată, unde regina este înfăţişată alături de copiii ei. Dacă în prima ei portretizare, cea în piatră, părul adunat în ambele părţi ale feţei i se adună într-o coadă ce şerpuieşte dintr-o parte într-alta, cea de a doua o arată cu părul împărţit în două cozi aduse de o parte şi de alta, peste piept. Tocmai miniatura o arată mai aproape de chipul femeii-lebădă.  

Atrage atenţia şi problema identificării blazonului care ocupă poziţia centrală în compoziţia broşei de la Aachen. După cum o demonstrează blazonul angevin din Hungarian Anjou, 1337-1374, reprodus în Pannonia Regia. Mûvészet a Dunántúlon 1000-1541. Kiállításkatalógus ( Szerkesztette: Mikó Árpád – Takács Imre. Magyar Nemzeti Galéria, Budapest, 1994, p 262), sculptură în piatră de la castelul episcopal din Gyõr, este vorba despre stema casei de Anjou aşa cum se regăseşte în Ungaria epocii. În această reprezentare, însemnele heraldice ale dinastiei de Anjou sunt reprezentate pe un scut străjuit de o chivără încoronată. Formula respectivă de reprezentare, dispunerea şi orientarea elementelor acesteia aminteşte de nasturii descoperiţi în necropola domnească de la Rădăuţi de A. Bătrâna.

O altă mărturie similară, la fel de valoroasă, se dovedeşte a fi blazonul de pe cahla de sobă cu însemnele casei de Anjou, datată – cam vag – în sec. al XIV-lea, din Muzeul de Istorie din Budapesta, prezentă în Budapest History Museum (Fõszerkesztõ: Buzinkay Géza, Corvina, Budapest, 1995, p 52, fotografie: Ágnes Bakos – Bence Tihanyi).

De astă dată, cahla surprinde până la identitate, cu mare precizie, elementele blazonului de pe broşa de la Aachen, chiar dacă nu dă notă despre culorile de pe scut (ştiute însă din alte surse de referinţă).

VASILE DAN: Poetul la anotimpul maturităţii (3)

Vasile Dan

fotografie de Alexandru Pecican

Arad, martie 2010

  • Debut editorial: Priveliştile, editura Facla, 1977, pentru care a obţinut premiul de debut al editurii.
  • Alte cărţi publicate: Nori luminaţi, poeme, editura Eminescu, 1979; Scara interioară, poeme, editura Facla, 1980, Arbore genealogic, poeme, editura Eminescu, 1981, volum care a obţinut premiul de poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara; Întîmplări crepusculare şi alte poeme, editura Eminescu, 1984, Elegie în grădină, poeme, Editura Eminescu, 1987; Drumul cu fiinţe, poeme, editura Eminescu, l990; coautor al unor antologii de poezie în limbile germană şi engleză; Un li pe drumul mătăsii, Jurnal chinezesc, editura Mirador (ediţia I, 1997 şi ediţia a II-a, 2002); Pielea poetului, poeme, editura Mirador, 2000, Carte vie, poeme, ed. „Mirador”, 2003, Proza zilei, eseuri, ed. „Gutenberg Univers”, Arad, 2004, Poem vechi, poeme, ed. Dacia, Cluj, 2005.
  • VASILE DAN: Poetul în anotimpul maturităţii (2)

    Vasile Dan

    fotografie de Alexandru Pecican

    Arad, martie 2010

    „nu calofilia şi livrescul echinoxismului mi se par decisive la Vasile Dan. (…) Meditaţia lui este hrănită de o sensibilitate culturală cu rădăcini arhaice şi premoderne.” (Ovidiu Pecican)

     

    Published in: on 21 martie 2010 at 10:27 am  Lasă un comentariu  
    Tags: , , , , , ,

    Poezia care se numeşte VASILE DAN

    Vasile Dan

    fotografie de Alexandru Pecican

    Arad, martie 2010

     

      

    în nacelă

                                

            I.

    deasupra ta, pe capul tău stă acelaşi om de hîrtie, de

                                                                         pămînt

    eşti tu, eşti ancora lui,

    el e uşor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot

                                                                          mai sus

    în aerul turbionar, rece, răscolitor,

    pe catalige te înalţi alergi după el cu capul pe spate cu

    plămînii plini de aerul tare

    de miresmele vii sau moarte ce nu ştii de unde vin

    şi unde se duc,

    intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci,

    în inima pe care o ştii că-i acolo

    fără să o vezi însă vreodată,

    un paznic de far ce arde tăcut în camera trupului tău

    un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine

    ce îţi umflă încă venele tîmplei dimineaţa

    şi îţi dezleagă limba în care taci sau vorbeşti

    mai mult singur cîteodată în aşternutul iubitei

    deseori „o floare de titan pe un loc mort”ori cenuşa

    în scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult,

    vinul sec singur singurătatea însăşi pe care o deguşti

    iubita tînără nu doarme niciodată în prezenţa ta

    nici creierul înaintea unui nou paradox „ploaia în sus

    umflînd norii”în timp ce grăbeşti pasul

    chiar în faţa ta e o bunicuţă de vată

    cu creştetul alb imponderabilă ca un val de abur

    acum în acest sfîrşit de ianuarie un ţipăt moale

    un pumn în apă

    un spin în aerul serii

    o unghie în carnea lăptoasă a unui nou născut

    un scuipat hidos, o declaraţie de dragoste

    între infanţi,

    pielea uşor iluminată de shiva

    ca un manuscris încă nedescifrat de neofiţi.

         II.

    te văd iarăşi sus în nacelă cum urci

    direct din gura mea în fiecare dimineaţă

    şi nu te mai întorci pe dîmbul verde

    de pămînt nou-nouţ pe care stau singur

    aşteptîndu-te.

    te aştept cu spatele sau cu faţa, într-o parte sau în

                                                                genunchi

    alergînd tîrîşi prin mărăcini printre consoanele

                                                            şuierătoare

    ce îţi înţeapă auzul moale prins în placenta unei limbi

    mult mai mari degetele mioape au învăţat să o

                                                           vorbească

    însă încet

    precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul

    cu lumina lunii cu tot.

                                             

           III.

    fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său

    o piramidă tulbure cu vîrful îngropat

    ori transparentă înveşmîntînd o grămăjoară albă de

                                                                          oase.

    ceva ce-ţi iese în cele din urmă pe piele

    ca o cerneală simpatică,

    pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma

    deschisă, pe pagina cărţii

    necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără

                                                                    sunete,

    fără litere, fără silabe, un chaos

    e doar acolo un abur pe gură

    un scuipat în noroiul

    alb de hîrtie.

        IV.

    o, dar raiul genunchilor tăi albi ascunşi

    sub pînza subţire a rochiei

    nu mai lipseşte decît un guguştiuc ce s-a înecat

    singur înghiţindu-şi propriul său nume.

    acum e seară uşa casei se-nchide singură

    iar geamul se-nfundă cu întuneric

    cauţi o cheie albă

    o ceaţă la coborîrea în depresiune.

          V.

    tu ai inimă tu

    ai sînge verde

    în trup

    precum norii primăvara

    tu ai unghii ascuţite

    precum zeii incestoşi

    tu ai gura închisă

    nu spui nimic

    tu nu spui niciodată nimic

    tu exişti.

    Published in: on 21 martie 2010 at 10:07 am  Lasă un comentariu  
    Tags: , , , ,

    LANSARE DE CARTE: Cătălin Dorian Florescu la Cluj

    Librăria Book Corner anunţă lansarea romanului Zaira

    de Cătălin Dorian Florescu

    în 24 martie 2010, ora 18

    Prezintă: Sanda Cordoş, Mihaela Ursa şi Ovidiu Pecican

    Published in: on 21 martie 2010 at 12:01 am  Lasă un comentariu  
    Tags: , , , , ,