ADRIAN MARINO, moralistul

Memoriile postume ale lui Adrian Marino, publicate sub titlul Viaţa unui om singur (Iaşi, Ed. Polirom, 2010, 528 p.), dezvăluie un tip uman şi civic mai puţin întâlnit în peisajul României contemporane: rebelul marginalizat care îşi transformă cu metodă neajunsurile în instrumente ale autoedificării. Valoroase şi valorizabile sub multiple aspecte, paginile mărturiei autorului merită întreaga atenţie.

Iată doar două reflecţii spicuite din context:

„Nu trebuie să ieşi din rând. Este prima regulă [a vieţii literare]. […] … Ori accepţi statutul de discipol subordonat, ori eşti chemat autoritar, chiar drastic, la ordine” (p. 44).

„… Eram tot mai convins că oricine, orice «geniu» – oricât de gigantic ar fi fost – cade inevitabil sub critică. […] Îmi spuneam, încă de pe atunci, că la Atena aş fi votat, fără nici o ezitare, pentru condamnarea lui Socrate. Cu… «suspendare», bineînţeles. Dar condamnare, în orice caz, deoarece legile cetăţii erau în mod evident călcate. […] Oamenilor, oricât de excepţionali, nu le este îngăduit orice. Să ucidă (ca B. Cellini, ca Fr. Villon), să trădeze, să devină informatori de poliţie? Categoric nu!” (p. 48).

Moralistul Marino interesează în cel mai înalt grad şi, dincolo de accidente biografice, rândurile lui distilează un precipitat care merită întreaga atenţie.

Reclame
Published in: on 5 martie 2010 at 11:23 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Racorduri (3)

Veghe

de Andrei Florian

instalaţie, (asamblaj din lemn pictat si traforat, cu surse de lumină),

2007

Published in: on 5 martie 2010 at 11:10 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Racorduri (2)

In Memoriam sau Oratorul

de Andrei Florian

instalaţie, (asamblaj din piatra pictată şi furnir), 12x12x28cm.,

2000

Published in: on 5 martie 2010 at 10:59 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Racorduri (1)

Fereastra boschetarului Vasile

de Andrei Florian

instalaţie, (asamblaj din polistiren, nuiele alun, rama tei), 95x95cm.,

1998

Published in: on 5 martie 2010 at 10:43 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

8. QUAESTIO pentru Andrei Florian

– Există în cariera fiecărui artist o anume întruchipare a axialităţii. Pe tine, dragă Florian, ce anume te determină să simţi că nu te-ai îndepărtat, distanţat, de propriul ax ordonator, şi cum se manifestă acest lucru în arta pe care o practici? De unde îţi tragi sevele şi ce anume îţi organizează geografiile interioare? Cum se vede asta în plastica ta?

 

 

– Îmi voi construi răspunsul contrar aşteptărilor tale, de la un proaspăt doftor în arte vizuale, pe vorba plină de tâlc a tatălui meu, ce mi-a servit încă de copil în fixarea reperelor de viaţă: “…fiecare devine ce este!!!”. Încep cu aceste cuvinte încercând să clarific în spaţiul “strâmt” fizic, al blogului tău, natura propriului act de creaţie.

Vocaţia, harul se dezvăluie în copilărie, prin plăcerea vădită pentru a face ceva anume: cânt, desen, colorare, dans, etc. Excepţia celor deveniţi brusc artişti la maturitate, e datorată înhibării pornirilor copilăriei spre un anume domeniu vocaţional; tatonării infinite între opţiuni.

Observ privind retrospectiv că devenirea-mi artistică nelipsită de îndoieli, nereuşite, frământări şi renunţări ciclice, începe de copil fiind constantă. Pe tot parcursul ei m-am servit de fascinantul model al formelor umane şi naturale, aureolate de lumină, ca de o uriaşă bancă de date. Le valorific perpetuu principiile, utilizându-le fără a le reproduce; lucru imposibil şi neproductiv în creaţia plastică veritabilă.

Culmea Creaţiei în lumea terestră, de la Facere încoace, este omul cu toată pleiada de tare inerente şi lumina ce-l defineşte. Lumea formelor trupului şi a obiectelor create de om, atinse de lumină, fac obiectul şi subiectul plăsmuirilor mele artistice, indiferent de varietatea materiei de lucru; din ele transpare şi doar aluziv prezenţa umană.

Da, natura umană este un “ax ordonator”, “axialitatea” şi sursa uriaşă care îmi alcătuieşte “geografiile interioare” străbătute de lumină. Ne naştem şi devenim ceea ce suntem destinaţi a deveni. Asta ne face să ne identificăm până la contopire cu propriul ax, dacă nu preluăm un rol ce nu ne aparţine jucându-l mincinos o viaţă.

 

Sunt născut la Stalingrad (“Oraşul Stalin”), Braşov, în 14.04.1959, unde am urmat Liceul de arte. Absolvent în 1985 al Institutului de Arte Plastice şi Decorative “Ion Andreescu”, specializarea ceramică-sticlă-metal din Cluj. Stabilit în Cluj, repartizat în UCECOM la Negreşti-Oaş, (Ceramica de Vama), apoi la Arta Decorativă Cluj. Din 1990 cadru didactic, asistent universitar apoi lector, actualmente şi doctor în arte vizuale, în căutare perpetuă de pacienţi (plăcuţi vizual). Cabinet (studio de creaţie) nr.6, în complexul UAPR Cluj, str. Albac 19. Consultaţii pentru ajustări vizuale, oricând după un telefon prealabil la 0746180059 sau mail: andreifloriancoadădemaimuţăyahoo.com.

Published in: on 5 martie 2010 at 10:34 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,