6. Quaestio pentru MIRA MĂRINCAŞ

– Dragă Mira, această prelungire a braţului tău care este camera fotografică este mai mult braţ sau mai mult ochi? Cum poate deveni fotografia acţiune, când e cercetare şi când e autocunoaştere? Ce câştigi atunci când priveşti prin aparatul de fotografiat şi ce atunci când prelucrezi pe suport material sau virtual rezultatul declicurilor?

– Ochiul vede. Îmi place să cred că aş fi ochiul, iar aparatul în sine – doar braţul care face posibilă înregistrarea, interconectate şi inseparabile. Fotografia este o acţiune, o vânătoare şi o sete de a cerceta, de a identifica, de a vedea frumosul, realul, suferinţa, lucrurile ne-la-locul-lor. Este o fuziune între realul ce ne înconjoară şi de care luăm act în mod personal, diferit, luăm atitudine şi decontextualizăm un fragment, într-o singură imagine. Adesea gândurile şi intenţiile noastre, sau ale mele ca şi fotograf, nu sunt percepute. Mesajul devine diferit în funcţie de privitor. Această independenţă a imaginii în sine, această detaşare de cel care a apăsat pe declanşator mă fascinează.

Privind prin aparatul de fotografiat câştigi o fotografie, în cazul fericit, o incursiune într-un mod de a percepe, o viziune necompensată de gânduri sau sinteze spaţiale, iar adesea renunţi să faci o fotografie din considerente morale, sau din teama şi sfiala de a invada intimitatea celuilalt, din motive diverse pe care nu ţi le asumi, din neşansă tehnică sau conjuncturală. Privind într-un aparat de fotografiat ţi se relevă mereu ceva nou. Ce se întâmplă azi se întâmplă doar azi. Este ceva unic şi irepetabil. Sunt teorii ale convergenţei în ce priveşte o generaţie, pot să existe similitudini, dar nu poţi repeta clipa ce a trecut. Încă nu s-a inventat călătoria în timp, am avea imagini în mişcare sau o singură imagine însumând o viaţă întreagă. Ar fi ciudat, dar am intrat în sfera sf-ului, ciberspaţiului şi nu a fotografiei tradiţionale, a imaginii surprinse, a instantaneului. Cercetarea cred că se face prin autocunoaştere, inevitabil identifici, raportezi, compari. Nu vorbesc despre narcisism sau egocentrism, fără –isme fotografia se rezumă la tine şi ce faci cu ce există în interiorul tău. Acel ceva numai al tău face ca imaginile să capete stil, amprentă personală, fac posibilă o atitudine.

Prelucrarea declicurilor este confirmarea instinctului, a momentului trăit în care ceva spunea că toate sunt la locul lor sau nu.

Nevoia suportului material poate este o reminiscenţă, poate este o voluptate egoistă a palpabilului. Este, contrar aşteptărilor, o consecinţă a unei palpări, în prealabil, vizuale. Virtualul ne acaparează, avem prieteni virtuali, grădini virtuale, poate de aceea în această lume schizoidă unii se mai agaţă de obiecte, de materialitatea palpabilă: să-şi confirme că nu au fost şterşi, nu au fost formataţi, că exită. Totul este doar o fabrică (absolută) de invizibil şi iluzie.

Fotografia mă determină zilnic să fiu mai realistă, să mă închid mai mult în mine ca să încerc să văd pentru alţii. Acţiunea de a fotografia, de a încadra în ramele invizibile, dar atât de constrângătoare al cadrului, este în primul rând renunţare. Renunţi la tine cu fiecare clişeu expus. Odată expusă imaginea nu-ţi mai aparţine. Renunţ zilnic la mine şi mă înfrupt cu acea voluptate al palpabilului, un timp frugal, până acea fotografie ajunge pe un perete, pe un pavaj, pe undeva.

Doctorandă la Universitatea de Artă şi Design Cluj, coordonator prof. univ. Radu Solovăstru. Expoziţii personale: 2010 – Orange Acces, Galeria ArtInterior, Cluj; 2009 – “EU.ROAD.CONFORM”, Insomnia, Cluj; “Parafraze”, Iulius Mall, Cluj; 2008 – „Banalul optim”, Galeria Barabas Miklos Ceh, octombrie, Cluj; –  „Maramureş”, expoziţie de fotografie, Neubrandenburg, Germania; 2006    – „Tăceri interioare”, Casa Matei, noiembrie, Cluj. Expoziţii de grup: 2009 –  “Art in Arboretum”, Harcourt Arboretum, Oxford, Anglia; – “Inter-Art International Exhibition”, Galeria Time, Vienna, Austria; 2008 – „Giuseppe Garibaldi… man of freedom, man of humanity…”, Muzeul istoric din Bergamo (Italy) si Uruguay; – „Eclectique – Transfer”, Galeria Helios, Timişoara, iulie; Muzeul de Artă Satu Mare, Festivalul Internaţional Poesis, august; Galeria Pod Pogor, Iaşi, februarie; Muzeul de Artă Galaţi; 2007 – „Detours, Histoires, Memoires et Strategies”, Tour de Crest, Drome, Franţa – „tendinţe actuale în fotografie”, Cetatea Buda Vár, Budapesta

CARTEA REFUZĂ SĂ MOARĂ!

Scriitorul Vasile Ernu propune atenţiei şi dezbaterii publice din România Manifestul cărţii, atrăgând atenţia asupra unor grave ameninţări la adresa culturii scrise.

Accesează link-ul: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/vasile-ernu-propune-manifestul-cartii-traim-inca-din-infrastructura-si-materia-cenusie-produsa-de-vechiul-regim-distrugind-continuu-resturile-care-au-mai-ramas-31973.html

Încă în privămava trecută, la ediţia clujeană de atunci a Târgului de Carte „Gaudeamus”, fiind invitat de către directorul Radio Cluj, dl. Florin Zaharescu, în calitate de preşedinte de onoare ale ediţiei, lansam o chemare la solidarizare înspre toţi cei care ţin la demnitatea şi supravieţuirea culturii. Ea a luat forma unui Apel pentru sprijinirea culturii scrise, îndemnându-i pe clujeni să cumpere măcar o carte de la târg, fie pentru ei, fie ca să o dăruiască. „E un gest de solidaritate cu actul de cultură, o solidaritate pentru idei, pentru spirit”, spuneam atunci, iar presa a reţinut şi a transmis mai departe mesajul.

http://new.clujeanul.ro/cultura-timp-liber/targ-de-carti-in-centrul-clujului-4120478

Apelul meu nu a rămas fără ecou, vânzările de carte triplându-se faţă de ediţia anterioară. Desigur, cauzele acestui succes trebuie căutate în mai multe direcţii, dar cred că şi îndemnul lansat cu acel prilej a însemnat ceva.

http://www.gaudeamus.ro/htmlr/cluj_2009.htm

http://clujeanul.gandul.info/cultura-timp-liber/cifra-de-vanzari-record-la-targul-de-carte-gaudeamus-2009-6-miliarde-lei-vechi-4158896

Toamna trecută, pe când mă număram deja, graţie votului colegilor mei, scriitorii clujeni, în conducerea filialei de pe Someş a Uniunii Scriitorilor din România, am chemat, din nou, stăruitor, la solidarizarea artiştilor în jurul obiectului muncii lor, propunând maratonul de lecturi publice Scriitorii în faţa crizei. Ideea a fost întâmpinată şi sprijinită fără rezerve de scritorii filialei, în frunte cu distinsa eseistă Irina Petraş, poeta Doina Cetea, poeta Marta Petreu şi mulţi alţi colegi. Iniţiată într-o vineri, în Piaţa Muzeului din Cluj, continuând în aceeaşi locaţie a doua zi dimineaţa, iar mai pe urmă printr-o sesiune de lecturi la Cafeneaua Starbucks din incinta Julius Mall, acţiunea civică a scriitorilor a beneficiat şi de participarea cu texte a unor poeţi aflaţi în străinătate, precum Andrei Zanca (Germania) şi Virgil Mihaiu (Lisabona). Foarte important este că s-a bucurat de o bună primire media, fiind întâmpinată cu bucurie de trecători, publicul prin excelenţă căruia îi fusese destinată.

Vezi linkul: http://www.tvr.ro/articol.php?id=70775

Între timp, în 6 martie 2009, şi eseista şi exegeta literară Ioana Bot, profesor la Literele clujene, împreună cu Sorina Stanca, directoarea Bibliotecii Judeţene Octavian Goga din Cluj şi cu alţi oameni de cultură, au pornit un ciclu de acţiuni – dezbateri publice şi seminarii/ ateliere de cercetare -, sub genericul Meseriile cărţii.

Salut emergenţa unor iniţiative cu aceeaşi ţintă şi în alte centre culturale semnificative din România. Pentru început, Bucureşti, prin acţiunea lui Vasile Ernu.