SPORADICE (2): Real

Îndemnul „- Fii realist!” a ajuns, de mult timp încoace, un clişeu didactic; nu atât în relaţii de familie verticale, de la părinţi la copii (deşi şi acolo), cât în cele orizontale, între partenerii din cuplu (orizontale, dar asimetrice; mereu ea către el). La drept vorbind însă, nu este deloc clar ce înseamnă să iei cu adevărat în serios un asemenea îndemn. „- Fii realist!” trebuie să fi fost deviza atâtor curente şi atitudini culturale până astăzi, încât nu mai este clar cui aparţine ea în noianul succesivelor tendinţe afirmate în timp. Cearta dintre nominalişti şi… realişti, romancierii realismului (Balzac şi marii ruşi), apoi pozitivismul şi, peste ocean, pragmatismul – iată numai câteva dintre aceste cete de gânditori şi curente care au înălţat flamura bătăioasă a chemării la realitate.

De la o vreme însă, după scrutări succesive, rezultă că realitatea nu există, ci se constituie şi că ea depinde, deopotrivă, de demersuri personale, individuale, ca şi de altele, sociale, ce implică o co-prezenţă colectivă. Apar acum gânditori care socotesc, pe bună dreptate, că realitatea are mai multe niveluri şi intersecţii, drept care vechea lozincă, „- Fii realist!”, nu mai poate fi expediată oricum şi nici exprimată rutinier. A fi realist începe să însemne atâtea lucruri, încât te întrebi când un om este mai realist decât altul: când se adaptează tegumentului ambiental sau când se decalează în raport cu acesta, adecvându-se mai degrabă unor structuri de adâncime, ştiute sau ghicite…

Pentru mine, răspunsul la îndemn pe care îl poate da cineva lucid fără a da pe dinafară, deştept dar nu genial şi nici şmecher, onest fără a fi sfânt, este să încerce o adecvare complexă, la cât mai multe dintre nivelurile realităţii pe care le poate decripta. Am zis „decripta”? Voiam să spun isca. Realitatea dobândeşte înţeles, coerenţă, sens şi adâncime numai iscată de fiecare dintre noi în mod corespunzător. Asta, desigur, dacă nu cumva exist numai eu, lăsând – din pricini neştiute, poate din singurătate – să ţâşnească împrejur un strat protector-ucigător de volume, contururi, culori şi arome, de siluete şi dinamici, de forme şi irizări afective.

Anunțuri
Published in: on 26 Februarie 2010 at 9:42 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2010/02/26/sporadice-2-real/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: