Un blog poate fi aproape orice. Al meu s-ar dori… altceva . Altcum-ul din proximitate. Aureola amiezii. Bucuria soarelui şi fiorul nopţii. Versantul abstract al muntelui sau colina înverzită care răsare dintr-o ecuaţie. Un alt loc, atopic, dar foarte precis situat în geografiile virtuale. Un portic, o grădină, fereastra deschisă către oglinda în care se văd realităţile disjuncte ale atemporalităţii transsubstanţiate în clipe. Mă gândesc la blog ca la un vector al imaginaţiei care poate coagula realitate din reprezentări şi fapte aparent disparate. Un blog este şansa unui nou ancadrament pentru vizita mai multor persoane dispărute sau care nu au apărut încă. Se întrezăresc prin fanta lui mai multe chipuri familiare, deşi necunoscute, şi câteva figuri familiare de anonimi eterni. Aşez paginile într-o sticlă şi le dau drumul pe blog… Dacă le va găsi cineva, cu atât mai rău sau mai bine.
Ovidiupecican's Blog 